Misterul cazului șase patru

Castigator al Premiului Best Japanese Crime Fiction 2018 Timp de cinci zile, parintii unei eleve de sapte ani din Japonia au respectat toate solicitarile facute de rapitorul ei. Nu aveau sa afle niciodata identitatea acestuia, nici sa-si mai vada fiica in viata. Paisprezece ani mai tarziu, misterul cazului „Sase Patru“ a ramas nerezolvat, o sursa de rusine pentru politie si un simbol al responsabilitatii colective, cand Yoshinobu Mikami, un fost detectiv implicat in acest caz, a carui fiica este acum rapita, se vede nevoit sa reia ancheta.

Devenit bestseller in Japonia si in Marea Britanie, acest roman politist, plin de detalii culturale fascinante, prezinta ancheta condusa de politie cu privire la o rapire care a avut loc cu ani in urma. - The Must List O carte cu adevarat originala. N-am citit nimic asemanator.

Yokoyama e un maestru. - Terrence Rafferty, The New York Times Book Review Fragment din romanul "Misterul cazului sase patru" de Hideo Yokoyama: "Mikami se forta sa fie optimist. Comisarul general inspecta un caz nerezolvat de rapire: cu siguranta avea sa fie o stire destul de importanta pentru toata lumea.

Toti aveau sa se alinieze. Era nevoie doar sa se ajunga la un numitor comun in privinta rapoartelor anonime. Avea sa fie destul de usor.

Suwa porni spre biroul lui, apoi se intoarse, inclinand capul. - Totusi... ma intreb de ce s-ar interesa de „Sase Patru" in momentul asta?

Sase Patru. Pe Mikami il deranja sa auda expresia rostita din nou, desi il supara mai putin decat atunci cand iesise din gura lui Akama. - E PR pentru Anchete Criminalistice, spuse Mikami pe un ton indiferent, ridicandu-se in picioare.

Trecusera paisprezece ani de la rapire. Cazul nu parea sa le mai apartina in exclusivitate detectivilor implicati in ancheta. Chiar si asa, il nelinistea sa auda doi oameni, dintre care niciunul nu avea legatura cu acest caz, folosind prestigiosul nume de cod, atat de repede unul dupa altul.

In biroul lui Akama se gandise la acelasi lucru: ca informatiile de la Relatii cu presa ajungeau la Akama. Ca asa se intamplase, din prima zi a numirii lui in functie. Vorbi fara sa-l priveasca pe Suwa.

- Bine, o sa te rog sa rezolvi tu problemele cu presa. Eu o sa plec o perioada. - Unde mergeti?

- Acasa la parintii lui Shoko. O sa trebuiasca sa fac aranjamentele pentru vizita. Mikami ii arunca o privire lui Kuramae.

Poti veni? Nu-i statea in fire sa le ceara oamenilor lui sa-l plimbe cu masina, dar il ingrijorau ametelile. In ziua aceea nu fusese prima oara cand i se intamplase.

Suferea de asemenea episoade de aproape doua saptamani. - Ah, de fapt, trebuie sa ma duc sa iau un interviu la divizia feroviara. Politia a arestat un grup care facea probleme in trenuri.

In timp ce el se scuza, Mikumo intinse gatul din spate, ca sa-si semnaleze prezenta. „Nu tu." Mikami isi inghiti cuvintele ce stateau sa-i scape de pe buze. In privinta entuziasmului legat de serviciu, Mikumo ii era cu mult superioara lui Kuramae.

Si ea avansase tot de la rutiera, deci putea conduce un microbuz cu ochii inchisi. Nori de praf se ridicau in aerul de afara. De indata ce iesi impreuna cu Mikumo din cladirea principala, duse mana la frunte si, infruntand vantul, se indrepta spre parcare.

Intr-un minut, aparu masina , directorului de presa, care se opri la intrare dupa un mic ocol. - Stii adresa? intreba Mikami, asezandu-se pe locul pasagerului.

- Desigur, domnule, spuse ea, fara sa se opreasca. Mikami se gandi ca fusese o intrebare stupida. Oricine lucra la Politia Prefecturala si nu stia adresa era, sincer vorbind, un escroc.

Tineretea lui Mikumo il luase pe nepregatite. Tocmai implinise douazeci si trei de ani; pe vremea rapirii, avea noua ani, fiind doar cu vreo doi ani mai mare decat fata ucisa. In acel moment, il conducea spre casa acelei fete.

Nu avea cum sa-i scape faptul ca trecuse o perioada de timp inimaginabil de lunga de atunci. La putin timp dupa ce plecara de la sectie, se oprira sa ia niste turte de orez drept cadou. Pe autostrada nationala era liniste.

Sirurile de cladiri disparura imediat dupa ce virara spre dreapta la intersectia cu soseaua prefecturala, unde pana si magazinele de pe marginea drumului incepeau sa fie tot mai rare. In acel moment se apropiau de ceea ce, inainte de expansiunea orasului, fusese vechiul district Morikawa. - Aaa, domnule...

spuse Mikumo, uitandu-se in fata. - Da? Ce este?

- E o mare usurare... ca nu a fost fiica dumneavoastra. Se referea la ziua anterioara.

Stiu ca o vor gasi. Sunt sigura de asta. Vocea ii era nazala.

Parea gata sa izbucneasca in plans. In momente ca acela, Mikami se chinuia cel mai mult sa gaseasca un raspuns potrivit. "Doar...

las-o asa." Acela era raspunsul cel mai apropiat de ceea ce simtea el cu adevarat. Existau reguli stricte stabilite pentru a proteja intimitatea ofiterilor de politie si a familiilor lor."