Miraj

Intr-o lume dominata de brutalul imperiu Vathek, Amani, o fata de optsprezece ani, este o visatoare. Ea viseaza la viata de dinainte de ocupatie, la poeziile vechi pe care le adora, la aventuri si calatorii dincolo de caminul ei izolat. Dar Amani e rapita si dusa in mare secret la palatul regal, unde descopera ca arata aproape identic cu Printesa Maram – atat de urata de propriul popor, incat are nevoie de o dublura pentru a aparea in public.

Obligata sa joace un rol pe care-l dispretuieste, Amani se lasa vrajita de frumusetea palatului si de logodnicul printesei, Idris. Dar extravaganta vietii la curte ascunde violenta si frica. Daca Amani vrea sa-si mai vada vreodata familia, va trebui sa-si joace rolul la perfectie, caci orice miscare gresita ii poate aduce moartea.

Miraj e plin de personaje care parca au existat cu mult inainte de poveste, intr-o lume pe cat de frumoasa, pe atat de cruda. Daud are un talent rar si acesta este un debut istet, romantic si incitant. - Veronica Roth Calatoria protagonistei – de la o tanara inocenta de la sat pana la o femeie calculata, care se da drept imparateasa – are dimensiuni galactice.

Aceasta carte pune intrebarea: Ce inseamna sa te dai drept inamicul tau? Iar raspunsul e o aventura incredibila.- Tochi Onyebuchi Fragment din cartea "Miraj" de Somaiya Daud "I-am aruncat o privire fratelui nostru mai mare. Aziz se nascuse inainte de ocupatie.

Dintre noi trei, el era singurul care isi amintea cum era viata noastra pe atunci, care ii cunoscuse pe parintii nostri cu chipurile neumbrite. Anii ocupatiei il facusera pe fratele nostru tare ca otelul. Era intelept, poate mult peste varsta lui, si de incredere.

In vreme ce Husnain se arunca deseori cu capul inainte, Aziz privea mereu iscoditor in jurul lui, de parca toata lumea avea sa-i incredinteze secretele sale. Inclusiv fratii mai mici si neastamparati. - N-o voi face, i-am jurat lui Husnain, inabusindu-mi un zambet.

- Ar fi trebuit sa astept pana dupa ceremonie, mi-a replicat el, ranjind la randul lui. Afara, aerul era ciudat de linistit, cu exceptia sunetului pe care dronele vathek il faceau gonind pe deasupra, scanand pamantul cu razele lor de un alb stralucitor. in stanga noastra se afla livada cu solul parjolit, iar aerul era colorat in rosu de la vaporii canistrelor de stins incendiul pe care vathi le imprastiasera in valtoarea focului.

In urma cu cateva saptamani fusesera trei culturi alaturate - rodii si masline la vest si spre est trandafiri, pe care ii cresteam pentru vanzare si pentru a face parfum. Acum livezile dinspre apus aratau ca un cimitir, cu sute de brate ca niste fuse carbonizate intinzandu-se catre cerul rosu. Tufele de trandafiri si spalierele disparusera, spulberate de valvatai.

Fumul si vaporii rosietici ai canistrelor antiincendiu continuau sa se raspandeasca. Nimic nu va mai creste aici ani buni. M-am fortat sa-mi intorc privirea.

Nu ajuta la nimic sa-ti plangi de mila, sa te intrebi din ce vom trai la iarna sau ce vom munci la primavara. Pretindeau ca focul fusese pus din cauza „rebelilor" din zona. Dar singura dovada a Garzii cum ca acestia se adaposteau printre noi erau niste cuvinte care, dupa spusele oamenilor, fusesera gravate pe cladirea de la intrarea in cetate."