Minciuni pe canapea

Isi poate pierde un psihiatru mintile? Poate fi el pacalit, sedus, manipulat chiar in timpul sedintelor in care ar trebui sa detina controlul asupra pacientilor? Da, daca o femeie dornica de razbunare hotaraste sa joace rolul de pacienta neajutorata.

Plin de revelatii surprinzatoare, intocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omeneasca, romanul lui Yalom ne dezvaluie cat de vulnerabili suntem, fara exceptie, in fata singuratatii si nevoii de iubire. Increzator in propriile forte, tanarul psihanalist Ernest Lash nu ia in seama sfaturile mentorului sau, Marshal Streider, ci re-curge, in timpul sedintelor de terapie, la tehnici experimentale. Insa, in ciuda infa-tuarii psihiatrilor, mintea omeneasca este un teritoriu inca necartografiat si plin de primejdii: stabilind o relatie sincera - crede el - cu o noua pacienta, Carolyne Leftman, Ernest isi deschide tainitele sufletului si devine vulnerabil, neavand habar ca femeia pe care isi inchipuie ca o tra-teaza doreste de fapt sa-l manipuleze si sa-l distruga.

Prins intr-o paradoxala relatie terapeutica, in care figura autoritara a medicului a cedat tentatiei confesiunii si i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi nebanuite adevaruri incomode despre sine si despre natura umana, ale carei taine credea ca le cunoaste. Poate cel mai amuzant si emotionant roman care s-a scris vreodata despre psihanaliza. - San Jose Mercury O carte care ar trebui citita de oricine vrea sa afle cum functioneaza in realitate mintea unui "doctor de cap".

- San Francisco Chronicle Cartea lui Yalom inspira un respect imens, deoarece dezvaluie resorturile intime ale sufletului omenesc si cauzele profunde ale problemelor care ne macina. - Psychologies Un roman captivant, inteligent, incredibil de amuzant. - David Lodge Fragment din cartea "Minciuni pe canapea" de Irvin D.

Yalom "Mi-am petrecut o ora intreaga intreband-o tot felul de amanunte despre ce facuse cu ceilalti terapeuti. Asta-i intotdeauna o strategie buna cand te vezi cu un pacient dificil, domnule doctor Lash. Afla cum au tratat-o ceilalti si pe urma incearca sa le eviti greselile.

Uita de tot rahatul ala cu pacientul care nu e pregatit de terapie! Terapia e cea care nu-i pregatita pentru pacient. Dar trebuie sa fii suficient de indraznet si de creativ, sa nascocesti cate o noua forma de terapie pentru fiecare pacient in parte.

— Belle Felini nu era genul de pacient la care sa tina terapia traditionala. Daca m-as fi rezumat la rolul meu profesional obisnuit, adica sa-i aflu trecutul, sa reflectez, sa empatizez cu ea si sa interpretez, pa, n-o mai vedeam. Crede-ma.

Sayonara. Auf wiedersehen. Asta facuse cu toti terapeutii pe care ii cunoscuse pana atunci, iar multi dintre ei se bucurau de un bun renume.

Stii vechea poveste: operatia a fost un succes, dar pacientul a murit. — Ce tehnica am folosit? Mi-e teama ca nu m-ai inteles.

Tehnica mea e sa abandonez orice tehnica! Si nu vreau sa fac pe desteptul, domnule doctor Lash, asta-i prima regula intr-o terapie ca lumea. Si asta ar trebui sa fie si principiul tau, daca o sa devii si tu psihoterapeut.

Am incercat sa fiu cat mai uman si cat mai putin formal. Nu-mi concep un plan sistematic de terapie, nici tu n-o sa faci asa ceva dupa patruzeci de ani de experienta. Ma bizui doar pe intuitia mea.

Dar nu-i cinstit pentru tine, ca incepator. Presupun, daca ma gandesc cum era la inceput, ca cel mai frapant aspect al patologiei lui Belle era impulsivitatea. Simtea o dorinta, bingo, trebuia sa treaca imediat la actiune.

Mi-amintesc ca am vrut sa-i maresc toleranta la frustrare. Asta a fost punctul meu de plecare si primul, probabil, principalul scop al terapiei. Hai sa vedem, cum am inceput?

E greu sa-mi aduc aminte lucrul asta, fara notitele mele. — Ti-am zis ca le-am pierdut. Vad pe fata ta ca nu prea ma crezi.

Notitele mele au disparut cand mi-am mutat cabinetul, acum vreo doi ani. N-ai ce face, trebuie sa ma crezi. — Cel mai bine imi amintesc faptul ca la inceput lucrurile au mers mult mai bine decat mi-am imaginat.

Nu stiu sigur de ce, dar Belle s-a atasat imediat de mine. Si nu fiindca eram atragator. Tocmai imi facusem o operatie de cataracta, si ochiul meu arata ca dracu'.

Iar ataxia nu-mi crestea sex-appealul..."