Mihai Șora. Omul dialogal

Problema omului "rastignit" pe intervalul dintre a fi si a avea, intrucat nu poate exista exclusiv intr-unul din cele doua niveluri, este una de punere a accentului. Singura sansa de a evita alienarea, adica pierderea sinelui prin manipulare, stereotipie, instrumentalizare etc., este ca accentul sa cada pe a fi, caruia sa i se subordoneze nivelul institutional tinand de a avea. "Totul depinde, spune Mihai Sora in eseul Noi, voi, ei - jaloane pentru viata impreuna, de adancimea plonjonului pe care fiecare-l face spre propria lui radacina, care la o prima adancime e doar a lui, la una mai mare e a intregii familii de spirite cu care se simte afin, la una mult mai mare (pana la care exista, fireste, nenumarate paliere intermediare) cu omenirea in ansamblul ei, iar si mai in adancime cu tot ce viaza pe lumea asta mare, pentru ca finalmente universul intreg sa se contopeasca in cel mai vast noi posibil, deschis, la randul lui, spre indicibil".

Problema omului "rastignit" pe intervalul dintre a fi si a avea, intrucat nu poate exista exclusiv intr-unul din cele doua niveluri, este una de punere a accentului. Singura sansa de a evita alienarea, adica pierderea sinelui prin manipulare, stereotipie, instrumentalizare etc., este ca accentul sa cada pe a fi, caruia sa i se subordoneze nivelul institutional tinand de a avea. "Totul depinde, spune Mihai Sora in eseul Noi, voi, ei - jaloane pentru viata impreuna, de adancimea plonjonului pe care fiecare-l face spre propria lui radacina, care la o prima adancime e doar a lui, la una mai mare e a intregii familii de spirite cu care se simte afin, la una mult mai mare (pana la care exista, fireste, nenumarate paliere intermediare) cu omenirea in ansamblul ei, iar si mai in adancime cu tot ce viaza pe lumea asta mare, pentru ca finalmente universul intreg sa se contopeasca in cel mai vast noi posibil, deschis, la randul lui, spre indicibil".