Mic dejunul campionilor

O ferestruica prin care cititorul poate trage cu ochiul la cum priveste Vonnegut razboiul, sexul, rasismul, politica sau succesul in viata. Cu desenele autorului. Kilgore Trout este un scriitor de science fiction cu sute de carti publicate, insa necitite - practic, un artist invizibil, intr-o lume foarte mare.

Asta pana cand cartile sale sunt citite de un om de afaceri care decide sa-l invite la un festival din Midland City. Asa se face ca in Dwayne Hoover , bogatasul care detine mare parte din oras, se naste credinta ca el este singurul individ din univers cu liber arbitru si orice altcineva e doar un biet robot. Care-i adevarul?

Micul dejun al campionilor e inca o satira criminala, o ferestruica prin care cititorul poate trage cu ochiul la cum priveste Vonnegut razboiul, sexul, rasismul, politica sau succesul in viata. Fragment din romanul „Micul dejun al campionilor” de Kurt Vonnegut: „La un secol dupa ce micutul Kago a ajuns pe Pamant, daca e sa credem ce se spunea in romanul lui Trout, fiecare forma de viata de pe acel glob albastru-verde, care fusese candva pasnic si umed si daduse de mancare la toata lumea, era pe moarte sau murise deja. Peste tot erau carcasele gandacilor imensi pe care oamenii ii facusera si ii venerasera.

Era plin de automobile. Ele omorasera totul. Insusi micutul Kago a murit cu mult inaintea planetei.

Incerca sa tina predici intr-un bar din Detroit despre raul pe care-l fac automobilele. Dar era asa de mititel ca nimeni nu-i dadea nici o atentie. S-a intins sa se odihneasca o clipa si un mecanic de automobile beat l-a luat drept chibrit de bucatarie.

L-a omorat pe Kago incercand sa-l aprinda de mai multe ori pe dedesubtul barului. * * * Inainte de 1972, Trout nu primise decat o scrisoare de la un singur fan. Era de la un milionar excentric, care angajase o agentie de detectivi particulari ca sa afle cine si unde era el.

Trout era atat de invizibil, incat cautarea a costat optsprezece mii de dolari. Scrisoarea de la fan i-a parvenit in subsolul lui din Cohoes. Era scrisa de mana si Trout a tras concluzia ca autorul s-ar putea sa aiba vreo paisprezece ani sau cam asa ceva.

Scrisoarea spunea ca Ciuma pe roti era cel mai grozav roman in limba engleza si ca Trout ar trebui sa fie presedintele Statelor Unite ale Americii. Trout i-a citit scrisoarea cu glas tare perusului. - Lucrurile incep sa devina roz, Bill, ii spunea el.

Am stiut intotdeauna c-asa o sa fie. O sa primim o tona dintr-astea. Si abia pe urma a citit scrisoarea de-adevaratelea.

In care nu era nimic care sa spuna ca autorul, pe care-l chema Eliot Rosewater, era adult si ca era fabulos de instarit. * * * Din intamplare, Kilgore Trout nu putea sa fie presedinte al Statelor Unite fara un amendament la Constitutie. Nu se nascuse in tara.

Locul lui natal era Arhipelagul Bermudelor. Tatal lui, Leo Trout, desi a ramas cetatean american, lucrase acolo multi ani pentru Societatea Regala de Ornitologie, pazind singurul loc din lume unde isi faceau cuib vulturii-pescari din Bermude. Vulturii astia mari au disparut cu totul pana la urma, in ciuda tuturor eforturilor pe care le putea face oricine.”