Merg mai departe

Merg mai departe - mai puternica, mai sanatoasa, mai fericita E nevoie, din pacate, de cele mai multe ori de durere profunda, pentru a vedea viata cu alti ochi si pentru a face schimbari radicale pentru noi insine. Am patruns intelesul cuvantului "mama” mult mai adanc decat as fi facut-o fiind si azi alaturi de ea. Si de aceea, poate, cartea Giuliei si schimbarea pe care o scoate la lumina, avand aceleasi radacini ca si povestea mea, au un ecou puternic in inima si-n mintea mea.

Dincolo de punctul nostru comun, cartea de fata e o lectie de viata si o pilda de urmat. Are forta, are continut puternic, aduce motivatie si e o inspiratie, inainte de toate. - Andreea Marin Cautarea de sine a Giuliei Nahmany, mai ales intr-un an atat de greu cum a fost cel de dupa pierderea mamei sale, este o introspectie pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o experimenteze macar o data in viata.

Pentru ca s-ar putea sa avem surprize. S-ar putea sa gasim in adancul nostru destule comori ingropate, destule bogatii sufletesti nestiute care sa ne trezeasca chiar si din cel mai urat cosmar si sa mergem astfel mai departe invingatori, cu fruntea sus, constientizand ca suntem mai puternici decat ne asteptam si mai fericiti decat stiam. - Maia Morgenstern Fragment din cartea "Merg mai departe" de Giulia Nahmany „“Clipa, stai!

Esti atat de frumoasa!" - parca asa spunea Faust inainte de a muri. Iar genialul Goethe, la 82 de ani cand a scris aceasta opera de geniu, cred ca a comprimat toate adevarurile vietii singura fraza. Insa trebuie sa treci inclusiv printr-o noapte a Valpurgiei ca sa reusesti sa atingi o atare intelepciune, profunzimea cunoasterii.

Da, trebuie ca mai intai sa fi cunoscut deja iadul. Viata e o clipa, o clipa e trecerea noastra prin lume. Insa cum facem ca ea sa fie una memorabila, sublima, de o frumusete aproape nepamanteana?

Care este secretul unei clipe? Sa fie oare doar carpe diem? Dar cum ajungem sa intelegem importanta clipei?

Ancorati fiind fara de voie in trecut sau visand cu ochii larg deschisi si plini de speranta catre viitor? Privind, mai intai, fara manie inspre inapoi, zic eu. Pentru ca s-ar putea intampla ca o proiectie a trecutului sa se suprapuna peste prezent, desfigurandu-l cu realitatile lui cu tot.

Ori s-ar putea intampla ca, prea mult programand viitorul, sa-l traim proiectat fals intr-un prezent amanat si modificat artificial. Sigur ca am facut si eu asta, dar sunt un om inteligent, dispus sa-si accepte greselile si sa invete sa nu le mai repete. Incerc pe cat e posibil sa nu mai retraiesc clipele nefaste din trecut.

De indata ce simt ca incepe sa mi se instaleze gandul la clipa aceea - si rea, si trecuta deja -, mut atentia catre cer, de exemplu, si urmaresc mult mai frumosul si inspirationalul mers al norilor. Evit stirile negative care ne intoxica zi de zi ori din paginile colorate ale ziarelor, ori de dincolo de ecranele televizoarelor. Prefer o clipa de muzica in compania fetelor mele, un dans cu ele, un joc, un desen animat din cand in cand, o carte cu povesti de cele mai multe ori - clipe sublime pe care le pretuiesc ca pe adevarate comori.”