Marele Gorsky

Marele Gorsky este flamboaianta poveste pereche a romanului-cult Marele Gatsby, a carui actiune e acum stramutata in Londra secolului XXI, cu nimic mai putin spectaculoasa si mai putin efervescenta decat New Yorkul din anii nebuni ai epocii jazzului. Romanul a fost nominalizat, in 2015, la Bailey's Women Prize for Fiction, fiind bestseller in Marea Britanie si in alte 15 tari. Intr-o dupa-amiaza londoneza ploioasa, in vechiul cartier Chelsea, un oligarh rus fermecator, Gorsky, intra intr-o librarie modesta si ofera pentru reamenajarea ei prima dintr-o serie de sume uriase.

Pentru acei bani, Nikola, librarul plictisit, dar cu o minte si o cultura stralucite, trebuie sa-i alcatuiasca oligarhului o biblioteca personala impresionanta. Aceasta va fi instalata in casa de dimensiunile unui palat pe care Gorsky se intampla sa o reconstruiasca chiar langa modesta locuinta a librarului. Gorsky ii cere lui Nikola sa adune o colectie plina de gust de titluri din literatura rusa, pe care intentioneaza sa o ofere marii sale iubiri de altadata, Natalia, regasita la Londra.

Pasiunea oligarhului pentru frumoasa acum maritata cu un englez e mai mare chiar decat averea sa inestimabila, iar Nikola se va trezi tarat el insusi intr-o lume a opulentei, lacomiei, sexului si crimei, in timp ce incearca sa-l ajute pe Gorsky sa-si recapete dragostea pierduta. Gorsky, personajul central al romanului, le datoreaza la fel de mult celebrilor iubiti din literatura rusa, ca Oneghin, Vronski si Jivago, ca si lui Gatsby. Povestea mea e, de fapt, o poveste de iubire cu carti.

- Vesna GOLDSWORTHY Traducere si note de Ioana Avadani Fragment din cartea "Marele Gorsky" de Vesna Goldsworthy: "Mi-a spus ca prefera sa nu ma mai vada niciodata decat sa ma vada cu o arma in mana. Voia i s-a implinit. Privit de departe, drumul meu catre Londra pare aproape lipsit de durere.

Moartea parintilor, care s-a tras de la asta si, mai apoi, vanzarea jalnicei lor locuinte pentru pretul regesc de zece mii de euro — singurul capital pe care l-am avut vreodata — n-au facut decat sa cimenteze capacitatea mea de a ma detasa de orice traire, un truc la fel de folositor precum capacitatea de a ma desprinde de radacinile mele. In plus, si recunosc asta de fiecare data, am avut si un noroc porcesc. Dupa ce mi-am prelungit studiile cat s-a putut de mult, oficial vorbind, pentru a tine la distanta provocarile si disciplina unei slujbe din care sa-mi castig traiul, am constatat ca nu aveam cine stie ce ambitii.

Inca si mai putine sunt cele care au supravietuit traversarii cu feribotul, din Olanda, unde ma prabusisem cateva nopti in casa unui prieten, care la Belgrad facuse picturi murale, iar in Olanda ajunsese zugrav. Amsterdamul era plin de fugari balcanici, cu capetele infierbantate de droguri legale si de prietenia dintre ei. Daca as fi avut orice fel de indemanare manuala, as fi ramas pe continent.

Cand mi-am obtinut permisul de munca britanic, am aterizat in vanzarea de carti tot atat de accidental precum aterizasem — inainte ca permisul sa devina o realitate — in Eaton Square, intr-o maisonette apartinand nevestei britanice a unui bancher american care voia un au-pair masculin pentru tripletii ei conceputi in vitro. Bonele masculine erau la mare moda."