Mareea înaltă

O necunoscuta a fost ingropata pe o plaja, in seara mareei inalte. Doar capul ii iesea din nisip… Dupa 20 de ani, Olivia Ronning, studenta la Academia de Politie din Stockholm, are ca tema pentru lucrarea de absolvire acest caz ramas nerezolvat. Primul obstacol: politistul care a anchetat cazul a iesit la pensie, apoi a disparut.

Urmatoarele: curiozitatea ei incepe sa deranjeze, iar investigatia devine tot mai riscanta. Ancheta o poarta pe Olivia in mijlocul oamenilor fara adapost din capitala, atacati salbatic de o banda de neo-nazisti tineri, al unei retele de prostitutie de lux, dar si la portile imperiului minier al unui industrias atotputernic decorat recent de rege. Ce se ascunde in spatele tuturor acestor lucruri misterioase?

Maree inalta este primul volum al unei serii bestseller care a fost tradusa in peste 30 de tari si e comparata cu Millenium, atat pentru caracterul puternic al personajelor, cat si pentru modernitatea si capacitatea de seductie a intrigii. Un roman de inalta clasa, in care nimic nu e ce pare a fi. - Allgemeine Zeitung Cilla si Rolf Borjlind sunt scenaristii cei mai celebri din Suedia, in special pentru serialul de televiziune bazat pe romanele-cult ale lui Maj Sjowall si Per Wahloo.

Fragment din volumul „Maree inalta" de Cilla Borjlind si Rolf Borjlind: "Olivia parasi biroul lui Mette cu un sentiment de... chiar, ce sentiment? Nu prea stia.

De parca femeii aleia nu i-ar fi placut ca ea pune intrebari despre Tom Stilton. Dar de ce? Fusese responsabil de ancheta crimei din Nordkoster timp de mai multi ani, iar apoi politia a inchis ancheta.

Iar acum el parasise politia. Mare lucru. Sigur putea sa-l gaseasca pe Stilton si singura.

Sau sa renunte la caz, daca avea sa fie atat de complicat. Dar nu avea sa faca asta. Nu inca.

Nu atat de usor. Inca mai existau multe moduri de a obtine informatii, daca tot era in sediul politiei. Unul era Verner Brost.

Iar acum Olivia aproape alerga pe un coridor sumbru de birouri, la cativa metri in spatele lui. - Ma scuzati! Barbatul incetini putin.

Avea aproape saizeci de ani si se indrepta spre un pranz usor intarziat. Nu parea sa fie in cea mai buna dispozitie. - Da?

- Olivia Ronning. Olivia il prinsese din urma si intinse mana. Intotdeauna avea o strangere de mana ferma.

La randul ei, detesta sa stranga o mana de consistenta unui foitaj danez abia scos din cuptor. Verner Brost era un foitaj danez. De asemenea, era noul sef al grupului responsabil cu cazurile nerezolvate din Stockholm.

Un anchetator cu experienta, cu o patina adecvata de cinism si o chemare autentica, per total un functionar public bun. - Voiam doar sa stiu daca va ocupati de cazul de pe plaja. - Cazul de pe plaja?

- Crima din Nordkoster din 1987. - Nu. - Sunteti familiarizat cu acest caz?

Brost se uita cu atentie la tanara femeie insistenta. - Sunt familiarizat. Olivia ignora tonul vizibil precaut.

- De ce nu e pe agenda dumneavoastra? - Nu e accesibil. - Accesibil?

Cum adica... - Ati luat pranzul, domnisoara? - Nu.

- Nici eu. Verner Brost se intoarse pe calcaie si merse in continuare spre Plum Tree, cantina angajatilor din cladirea politiei. Nu profita de pozitie, se gandi domnisoara Olivia, si se simti luata de sus, asa cum avea motive sa se simta.

Nu e accesibil? - Ce vreti sa spuneti prin „nu e accesibil"? Olivia se luase dupa Brost, cu doi pasi in spate.

El se indrepta spre cantina ca un robot, isi puse niste mancare si o bere pe tava, apoi isi gasi un loc fara sa-si piarda din elan. Statea la o masa mica si se concentra doar pe mancat. Olivia se aseza in fata lui.

Isi dadu seama repede ca omul ala trebuia sa consume repede ceva de mancare. Proteine, calorii, zahar. Era in mod evident o problema mai mare.”