Mănâncă și aleargă

Mananca si alearga. Incredibila mea calatorie spre glorie in ultramaraton De aproape doua decade, Scott Jurek este una dintre cele mai importante si mai indragite figuri din lumea alergatorilor pe distante lungi. In 1999, pe cand era un necunoscut, a castigat Western States Endurance Run, o cursa de 161 de kilometri pe cararile fierbinti din Sierra Nevada.

A castigat aceasta competitie sapte ani consecutiv, stabilind si recordul acestei curse. De doua ori a reusit sa treaca primul linia de sosire la Badwater Ultramarathon, un “jog” de doar 217 kilometri. Recent, a stabilit un nou record american: 266.66 kilometri in 24 de ore.

Scott este unul dintre superatlteii care a calatorit in Canioanele Cuprului pentru a alerga impreuna cu indienii tarahumara – o aventura fabuloasa relatata in Nascuti pentru a alerga. Performantele lui sunt cu atat mai iesite din comun, cu cat ele au la baza o dieta exclusiv vegetariana. In Mananca si alearga, Scott Jurek dezvaluie cele mai importante momente din viata sa personala si de atlet profesionist, fiind o sursa de inspiratie pentru orice sportiv, indiferent de nivelul acestuia.

Pe parcursul a 300 de pagini, Scott demonteaza toate prejudecatile referitoare la dieta atletului de performanta. Fie ca te poarta in focul competitiei, in lumea fascinanta a stiintei sau iti ofera propriile retete vegetariene, cartea lui Scott te motiveaza sa iti explorezi propriul potential, sa alergi mai departe. Despre autor Scott Jurek este un alergator pe distante lungi, care a obtinut toate performantele pe baza unei diete vegetariene.

Este unul dintre cei mai mediatizati atleti americani, aparand atat in doua carti bestseller (Nascuti pentru a alerga si The 4-Hour Body), cat si la CNN, in New York Times sau Wall Street Journal. Admirat pentru stilul de viata eco, Scott este de asemenea un apreciat speaker motivational, terapeut fizic si chef. Fragment din cartea "Mananca si alearga" de Scott Jurek, Steve Friedman "In vara aceea am fost selectionat sa merg in tabara de schi a echipei Birkie.

Era o tabara pentru cei mai buni schiori juniori de cross-country din stat. Avea loc in Cable, Wisconsin, la Telemark Lodge, iar schiorii au fost cazati intr-un hostel pentru tineri, in padure. Venisera pusti din tot vestul SUA, iar autobuzele impanzeau zona.

Triplul medaliat olimpic Nikolai Anikin si sotia sa, Antonina, au servit drept gazde-antrenori. Antonina aproape nu vorbea deloc engleza si comunica mai mult prin onomatopee si monosilabe. Avea un accent grav, pronuntand pocit cuvintele, precum Drago din Rocky IV.

O imitam cu totii, iar eu am incercam sa ma bucur de fiecare cuvant rusesc. Am invatat despre VO2 max, nivelul cel mai ridicat al consumului de oxigen in timpul respiratiei aerobe. Am invatat despre diferite tipuri de ceruire a schiurilor, despre explozii finale, antrenamente de forta pliometrica si pragul anaerob, momentul in care muschii inmagazineaza mai mult acid lactic decat pot elimina.

Am invatat despre ritm si cum sa porti un monitor al ritmului cardiac cu ajutorul caruia sa masori cat de greu lucrezi. Am vizionat videoclipuri cu norvegieni, suedezi si finlandezi, care erau cei mai buni schiori din lume, si am ramas impresionat. A fost ca si cum as fi gasit cea mai buna carte din lume despre schiatul cross-country.

Dar oricat de mult m-am concentrat si i-am ascultat pe instructori, cred ca in timpul meselor am invatat si mai mult. In tabara se serveau lasagna de legume, tot felul de salate si paine integrala de grau, proaspat coapta. In acea perioada, orice era mai mult decat salata iceberg cu cativa castraveti si un dressing cremos imi parea indraznet, daca nu incredibil de sofisticat.

Orice din grau integral si spanac gatit? Era exotic din cale-afara."