Mananca, roaga-te, iubeste

Bestseller New York Times- numarul 1 timp de un an Bestseller al Asociatiei Librarilor Americani 5 milioane de exemplare vandute La 30 de ani, Elizabeth Gilbert are tot ce-si poate dori o femeie ambitioasa. Si totusi e asaltata de indoieli, sufera de panica si insatisfactii. Urmeaza divortul, prabusirea in depresie, o relatie catastrofala...

Asa ca Liz abandoneaza totul si pleaca in lume de una singura. In Italia, gustala dolce vitasi deliciile ei culinare, punand pe ea "cele mai fericite 12 kilograme din toata viata". In India, afla intr-un ashram, prin asceza(trezire la 4 dimineata, meditatie si frecat de podele), ce este cautarea spirituala.

In Indonezia, incearca sa-si reconcilieze trupul cu sufletul, sa descopere echilibrul care se cheama fericire- si isi gaseste marea dragoste. Uneori, fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insati.

Ca sa te descoperi. Devenita rapid bestesellerNew York Timessi besteseller al Asociatiei Librarilor Americani, aceasta carte aparuta in 2006 este perfect rezumata de insusi subtitlul sau:One Woman's Search for Everything through Italy, India and Indonezia(O femeie cauta lucrurile cu adevarat importante in Italia, India si Indonezia).Mananca, roaga-te, iubestesta la baza unui film avand-o ca protagonista pe Julia Roberts(producator Brad Pitt, regizor Ryan Murphy), care urmeaza sa fie lansat anul acesta. ELIZABETH GILBERT (n.

1969) locuieste in prezent, alternativ, la Philadelphia si in Brazilia. A devenit celebra odata cu publicarea volumului autobiografic Mananca, roaga-te, iubeste (2006), bestseller international (ecranizat in 2010, cu Julia Roberts si Javier Bardem in rolurile principale) care a aparut in traducere romaneasca la Humanitas in 2008 si a ajuns la vanzari record de 30 000 de exemplare in mai putin de un an. Volumul de povestiri Pelerinii (1997; Premiul Pushcart si nominalizare pentru Pen/Hemingway Award in 1998) reprezinta debutul ei literar.

Au urmat romanul Stern Men (2000; in curs de aparitie la Editura Humanitas), volumul non-fiction Ultimul barbat american (2002; Humanitas, 2009), finalist in competitia pentru doua premii importante - National Book Award si National Book Critics Award, si Committed (2010; in curs de aparitie la Editura Humanitas). Elizabeth Gilbert este colaboratoare a editiei americane a revistei GQ, articolele ei primind doua nominalizari pentru National Magazine Award. Un articol din 1997 semnat de ea, „The Muse of the Coyote Ugly Saloon“, in care scrie despre experienta sa ca angajata a unui bar, a fost punctul de pornire pentru filmul Coyote Ugly.

In 2008, Time Magazine a inclus-o in topul celor mai influenti 100 de oameni din lume Fragment din cartea "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert: "E cel mai frumos lucru din lume pe care ti-1 poate spune dragostea vietii tale, atunci cand nu-ti spune “INTOARCE-TE! NU MA PARASI! AM SA MA SCHIMB!” Stau si ma uit timp indelungat, trista si tacuta, la ecranul calculatorului.

Stiu ca asa e cel mai bine. Aleg sa fiu fericita si sa renunt la durere, stiu ca asa e. Fac loc viitorului necunoscut, care o sa vina si o sa-mi umple viata cu surprize minunate.

Stiu, stiu toate astea. Si totusi... L-am pierdut pe David.

Imi ingrop fata in maini, tacuta si trista, si stau asa foarte mult timp. Intr-un final, imi ridic privirea realizez ca una dintre albanezele care lucreaza la internet cafe s-a oprit din sters podeaua, s-a rezemat de perete si ma priveste. Un moment, ne uitam obosite una la cealalta.

Dau trista din cap catre ea si spun tare: “De rahat.” Ma aproba in tacere. Nu intelege ce spun, dar sunt sigura ca, in felul ei, ma intelege perfect. Imi suna mobilul.

E Giovanni. Pare nedumerit. Spune ca ma asteapta de peste o ora o in Piazza Fiume, unde ne intalnim in fiecare joi seara pentru exercitiile de conversatie.

E uimit, pentru ca de obicei el e cel care intarzie sau uita sa mai vina la intalniri, dar in seara asta a ajuns la timp si e sigur ca aveam intalnire. Uitasem. Ii spun unde sunt.

Imi raspunde ca vine sa ma ia cu masina. N-am chef sa vad pe nimeni, dar mi-e greu sa-i explic la telefonino, date fiind abilitatile noastre lingvistice limitate. Il astept afara, in frig.

Cateva minute mai tarziu, masinuta lui rosie opreste in fata mea. Ma intreaba in italiana care-i treaba. Deschid gura raspund si ma bufneste plansul.

Adica incep sa plang in ultimul hal. Plang teribil, cu sughituri – prietena mea Sally numeste un astfel de plans “doza dubla”: cand inhalezi cu disperare de doua ori pentru fiecare suspin. Nu ma asteptam sa izbucnesc asa, m-a luat total prin surprindere.

Bietul Giovanni! Ma intreaba intr-o engleza ezitanta daca e el de vina. Sunt cumva suparata pe el?

M-a jignit in vreun fel? Nu sunt in stare raspund, dau doar din cap si continui sa bocesc. Imi e ingrozitor de rusine si-mi pare groaznic de rau pentru dragul de Giovanni, care e prizonier in propria masina, impreuna cu o baba plangacioasa facuta a pezzi – bucati."