Mami, tati, mă auziți?

Mami, tati, ma auziti? Pentru o mai buna intelegere a copilului - Editia a V-a Caci ei au propriile lor ganduri! Acesta ar putea fi laitmotivul unei carti care ne invita sa descoperim incredibila bogatie a limbajelor prin care copilul incearca sa se dezvaluie si sa se familiarizeze cu o lume plina de neprevazut si de pericole.

In perioada primei copilarii, parintii si educatorii sunt pusi in fata unei varietati de limbaje nonverbale pe care trebuie sa le asculte, sa le recunoasca si sa incerce sa le inteleaga: gesturile, somatizarile sau simbolizarile. Cand copilul are acces la exprimarea verbala, incepe minunatul joc al transpunerii in cuvinte a trairilor si a emotiilor, al ascultarii si al recunoasterii copilului ca individualitate. Copilul are puterea magica de a se face auzit, de a ne intelege fara cuvinte, de a ne permite sa ne intoarcem la propria copilarie pentru a umple golurile de tristete si angoasa...

trebuie doar sa il ascultam. Ma adresez tuturor celor care isi asuma responsabilitatea de a actiona personal si imediat, in vederea imbunatatirii relatiilor cu ei insisi si cu cei din jur. Sa comunicam mai bine pentru a fi mai buni...

Sa fim mai buni pentru a trai mai bine... Sa traim mai bine nu doar pentru a supravietui... Pentru a obtine bucuria vietii si respectul fata de sine.

- Jacques Salome Fragment din cartea "Mami, tati, ma auziti?" de Jacques Salome: "A rasufla usurat e o modalitate de a usura suferinta, resentimentul, neputinta. „Tatal meu era deja in coma cand m-am dus sa-l vizitez la spital. Eram disperata, pentru ca nu stiam cum sa stabilesc o comunicare cu el, pe urma am inceput sa respir si, ca prin minune, a inceput si el sa respire in ritmul meu.

A fost un extraordinar moment de intelegere, chiar inainte ca el sa se stinga din viata." Imediat dupa venirea pe lume a bebelusului, s-ar putea rezerva un moment pentru ca mama si tatal sa respire in preajma acestuia, lasandu-l sa le auda respiratia. In primele luni de viata si, mai tarziu, in momentele de criza, respiratia ar trebui sa fie unul dintre limbajele privilegiate ale schimbului apropiat. Prin respiratie se transmite ceva din imensa pulsatie a vietii.

Tensiunile Gesturi-reactii, rupturi de ritm, violente purtate, retinute sau exprimate, iata cateva dintre semnalele pe care le vom transmite si uneori inscrie in corpul copilului, din cauza inscrierii tensiunilor in corpul nostru. Daca suntem nelinistiti, furiosi sau amenintati, vom arata lucrul acesta prin felul respiratiei, printr-o oprire sau o modificare a ritmului ei, prin umezeala mainilor si vom transmite astfel numeroase mesaje. Copilul poate inscrie aceasta manifestare foarte devreme in propriul sau corp si va incerca sa se protejeze de amenintarea, de angoasa pe care o resimte, motivat sau nu.

O tanara femeie inota in mijlocul piscinei cand, deodata, tipa: „Dati-mi pace, lasati-ma...", apoi s-a scufundat. Se va trezi sase ore mai tarziu fara sa-si aduca aminte de nimic. Astazi, ea poate pune acel eveniment in legatura cu ceea ce traia ca femeie, lucruri de nespus (de catre ea) si de neinteles (de catre cei din jur)."