Malley a dispărut

Richard, un pusti linistit, destul de retras, se trezeste implicat intr-o adevarata operatiune de salvare a verisoarei lui, Malley, adolescenta rebela tipica, isteata foc, dar refractara la orice reguli. Mai ales cele scolare. Malley este ademenita pe chat de un raufacator cat se poate de real, care ii scrie poezii, se recomanda poet si muzician si o convinge sa fuga cu el.

Odata ce Richard hotaraste sa porneasca in cautarea verisoarei disparute peste noapte, intra in scena si Skink, batranul vagabond cu un ochi, fost guvernator al Floridei. Skink bate tara in lung si-n lat pedepsind oamenii care fac tot soiul de nelegiuiri, deloc pe placul sau: toarna bere in rezervorul masinii unui individ care a confundat autostrada cu pubela personala si isi petrece nopti de-a randul intr-o groapa in nisip, pe plaja, respirand printr-un pai de suc, doar ca sa prinda hotul unor oua de broasca testoasa. Dar marele har al lui Skink este ca face toate aceste gesturi lipsit de incrancenare, perfect relaxat si destins, cu simtul umorului.

Richard si Skink iau urma lui Malley folosindu-se de indiciile fie furnizate de fata, fie descifrate de ei. O gasesc pe Malley, izbutesc sa o salveze, iar natura devine instrument al dreptatii si izbuteste acolo unde Skink si Richard pareau a da gres. Skink se face nevazut, lasand in urma lui doi adolescenti cu suflete mai bogate, cu minti mai iscoditoare si cu mai mult discernamant in a se increde in ceea ce gasesc in lumea online.

Fragment din volumul "Malley a disparut" de Carl Hiaasen: "Acum mi se invartea capul. - Tipul care i-a furat numele soldatului e probabil un jeg de om! am exclamat eu.

- Sunt mari sanse sa fie asa. - Dar Malley nu stie. Malley e...

- In pericol, a zis Skink. Richard, du-te si spune-le alor ei. Se zice ca toti avem cel putin un secret, si poate adevarat.

Al meu era unul urat. Nu jefuisem o banca sau ceva de genul asta, dar ceea ce facusem era suficient de serios ca sa ii franga inima mamei daca ar fi aflat. Si exista o sansa de cincizeci la suta ca Malley sa ma toarne, asa cum amenintase.

Are un temperament de temut. Asa ca o parte egoista a mea nu voia sa le spuna parintilor ei ca fugise cu falsul Talbo Chock, pentru ca ma temeam pentru mine insumi, ma temeam de reactia mamei daca ar fi aflat ce facusem in Saint Augustine. Am simtit ca Skink ma sfredelea cu ochiul lui sanatos, cel care se putea misca.

- Ce-astepti, baiete? Ai facut vreodata ceva de care sa te rusinezi? - A, nu, niciodata.

- Vorbesc serios. - As putea sa scriu o intreaga enciclopedie a greselilor, a zis el, razand. La naiba, as putea compune chiar si un libret de opera.

- Acum un an am facut o greseala - un lucru ilegal - si Malley m-a vazut. O sa ma dea in gat daca le spun parintilor ei ca nu e la internat. - Ai prefera sa afle de la politie dupa ce o sa ii gaseasca trupul?

a intrebat Skink. - Dumnezeule, nu spune una ca asta! El a lasat jos sacul cu crabi.

- Asculta aici, Richard, mi-a zis, cu cel mai profund glas pe care i-l auzisem vreodata, ca un tunet indepartat. Orice ai facut tu si crezi asa ca-i asa groaznic nu inseamna nimic si vreau sa zic nada - in comparatie cu viata verisoarei tale. - Da, stiu.

Ai dreptate. Mi-a pus mainile pe umeri si nu mi i-a strans prea tare, dar am simtit forta. - Du-te, a zis el.

Si m-am dus.”