Maica Vieții

Maica Vietii. Invatatura ortodoxa despre Maica Domnului Mary Cunningham (Universitatea din Nottingham) ofera Bisericii si oricarui cititor interesat de persoana Mariei Theotokos o uimitoare prezentare istorica si teologica. Fecioara Maria a fost si continua sa fie centrul vietii crestine ortodoxe.

In acest sens, ortodocsii au o mostenire comuna cu romano-catolicii si anglicanii, desi, dupa cum aceasta carte arata, exista deosebiri semnificative. Acest studiu isi propune sa ofere o cunoastere mai deplina a identitatii Fecioarei Maria si a modului in care ea a fost inteleasa in istoria Bisericii. Cunoasterea istoriei si continutului cultului inchinat Maicii Domnului, prin urmare, ne va imbogati viata noastra crestina.

Dar si cufundarea noastra in viata liturgica a Bisericii, realizata din iubire. De asemenea, va spori cunoasterea noastra a lui Iisus Hristos, pe Care ea L-a nascut si crescut. Atunci cand o numim „Maica lui Dumnezeu”, recunoastem identitatea lui Iisus ca Persoana dumnezeiasca: Fiul lui Dumnezeu Tatal.

Dar aceasta arata, de asemenea, identitatea Sa ca om, pentru ca ea I-a daruit firea Sa omeneasca deplina si completa; ea este izvorul alcatuirii Sale omenesti. A o numi „Theotokos” sau „Maica lui Dumnezeu", prin urmare, este un act de o profunzime nemarginita. - Peter Bouteneff Fragment din cartea "Maica Vietii" de Mary B.

Cunningham: "NOUL TESTAMENT: EPISTOLELE SFANTULUI PAVEL Acum ne indreptam atentia catre Noul Testament. Epistolele autentice ale Sfantului Pavel, datate in jurul anilor 50 d.Hr., sunt cea mai timpurie marturie despre viata si invataturile lui Hristos. Aceste texte scurte, scrise pentru a oferi indrumare comunitatilor crestine din Asia Mica, Grecia si Roma, reflecta misiunea Sfantului Pavel de a raspandi noua credinta si de a-i apara ortodoxia.

In toate scrisorile sale, centrul atentiei Sfantului Pavel este Hristos, adica Mesia cel Inviat, a Carui venire a inlaturat legile vechii iconomii si a inaugurat harul si viata noii iconomii. Lipsa de preocupare a Sfantului Pavel fata de Mama lui Hristos, Fecioara Maria, este derutanta daca tinem cont de profetiile si tipurile Vechiului Testament care tocmai au fost citate. El se refera specific la Fecioara Maria doar o singura data, in Epistola catre Galateni 4, 4-5: Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.

Sfantul Pavel face aici referire la profetia care vorbea despre faptul ca, la implinirea vremii, o femeie tanara sau fecioara Il va naste pe Mesia. Expresia nascut sub Lege serveste la legarea noii iconomii de cea veche: in timp ce Maria, o femeie muritoare, L-a purtat pe Hristos conform legilor vechii iconomii si pentru evreii care apartineau acelei randuieli, acest eveniment a anunat inceputul unei noi iconomii, in care intreaga omenire, incluzand evreii si neamurile, va primi o noua nastere. Acest pasaj este scurt, dar si important prin ceea ce dezvaluie despre conceptia Sfantului Pavel despre rolul Fecioarei Maria in Intruparea lui Hristos.

Scriitorii crestini de mai tarziu au preluat chipul in care el a zugravit-o pe Maica Domnului ca legatura intre iconomia veche si cea noua, perioadele de lege si har, profetie si implinire. Apostolul a fost de fapt primul scriitor crestin care a aprofundat modul in care legamantul vechi si cel nou sunt interconectate atat istoric, cat si simbolic."