Maddie Little si formula prieteniei

Madeline Little este sigura ca va deveni un mare om de stiinta, precum bunicul ei, un faimos biolog. Este pasionata de studiul bacteriilor si i se pare ca e mai usor sa se lupte cu microbii decat sa accepte ca bunicul sau a murit, ca sora ei sufera de o boala grava, ca prietena ei cea mai buna a schimbat scoala si acum o ignora. Cand cei din jur i se par banali si enervanti, prefera sa scrie POS-uri („proceduri operationale standard“), adica pasii pe care ii are de facut ca sa scape de ei.

Dar, cand POS-urile ei rautacioase sunt citite de noii colegi din gimnaziu, Maddie nu poate repara lucrurile decat aplicand formula prieteniei descoperita de bunicul sau: „In viata, cel mai important lucru e sa fii binevoitor. Totdeauna binevoitor.“ Fragment din cartea "Maddie Little si formula prieteniei" de Erin Teagan "Dar banuiam ca asta o sa se intample. N-a mai trebuit sa merg pana acum, dar Brooke merge la un medic specializat in bolile de sange o data pe an, uneori si mai des, cand are sangerari abundente.

- Ma lasati sa merg la petrecerea de ziva lui Derek McLaughlin in weekendul asta? intreaba Brooke de pe canapea. Mama imi cuprinde fata in maini, studiind-o.

- Arata-mi unde te-a lovit mingea. - N-am nimic. Incerc sa schimb subiectul.

- Mama, la Elizabeth la scoala au trei laboratoare. Pot sa faca experimente pe bune. Au si o autoclava in miniatura, tata.

La „Jasper Johns" n-au nimic de genul. Tata ramane incremenit, cocotat in continuare pe fotoliu. - Functioneaza?

Mama se indeparteaza. - Inca nu i-ai dat o sansa scolii, Maddie. - Noi nici macar n-avem biblioteca!

Mama se opreste, pentru ca stie ca, pe langa vasele cu agar-agar, autoclave si colectii stiintifice, am nevoie de biblioteci pentru sanatatea si starea mea de bine. - Exista o biblioteca, spune Brooke. Doar ca e in curs de renovare.

- Perpetua! exclam eu, turnand toate ingredientele in apa care fierbe. Mama isi pune mainile in solduri.

Nu-mi place de nicio culoare cand se protapeste asa, ca o statuie nesuferita din piatra. Imi incrucisez bratele la piept. - Tabloul ala se vede de cum intri pe usa, sa stii.

Ma intorc spre masina de gatit, inspirand mirosul de supa calda, si amestec in agar-agar. Simt cum mi se prelinge apa rece pe spate din parul ud. - Alo?

Brooke bate cu pumnul in perete. - Pamantul catre parintii mei. Ma lasati sau nu?

- Derek McLaughlin nu e la liceu? intreb eu. Nu e pustiul care tocmai a iesit de la scoala de corectie?

- Mai taci, Maddie!"