Lupul jucător de poker (Cartea cu Genius)

Lupul jucator de poker a castigat in 2014 Trofeul Arthur Antonia locuieste cu bunica ei intr-o casa mititica, pe o strada din Bucuresti. Vecinul lor, Gica Mieluseanu, are o casa mare, cu gradina si pitici. Ei, si domnul Mieluseanu ar fi trait linistit, daca micutei Antonia nu i-ar fi placut sa faca din cand in cand pe detectivul.

Situatia ia o intorsatura periculoasa cand vecinul afla de preocuparile micutei, dar un lucru e sigur: cat ai fi de lup, nu e bine sa te pui cu o fetita desteapta si cu bunica ei care s-ar putea sa nu fie chiar o bunicuta obisnuita. Fragment din cartea "Lupul jucator de poker" de Irina Dobrescu: ”Un lup trebuie sa mai si munceasca uneori. Al nostru avea multe activitati, dar el se considera de meserie „jucator de poker".

Era o treaba oarecum de rutina, umbla prin cazinouri, adulmeca, juca si cateodata castiga - nu prea mult, sa nu bata la ochi. Dar nici prea putin. Asta va face lupul dupa episodul cu fabrica de ciocolata si dupa o cina la Capsa.

Ore intregi de munca, pe care insa n-avem cum s-o studiem impreuna - copiii nu au voie in cazinou. Il vom astepta asadar la poarta. E un baietel cu catelusul lui acolo, care-si asteapta si el taticul, si poate fi amuzant, mai ales ca are un pachet de carti de joc.

(Numai pentru cei care vor sa invete poker!) — Hai sa-ti explic regulile, Rex. Primesti cinci carti, si eu la fel. Apoi ai voie sa schimbi, o data, trei carti - maximum!

Ideea e ca trebuie sa-ncerci sa faci tot felul de combinatii. Iti pot iesi mai slabute, ca astea, sau mai smechere, depinde de noroc. Intelegi?

Uite ordinea lor. Apoi licitezi. Aici e tot schepsisul.

Fii atent! Baietelul se apleca si incepu sa-i sopteasca la ureche catelusului. Parea atat de interesant ce zicea, ca orice copilas ar fi vrut sa afle secretele alea.

S-ar fi dus glont la parintii lui sa le ceara sa i le explice. — Zi si tu daca nu e un joc tare! incheie el.

— Merge, veni raspunsul. — Hai sa jucam!”