Lupul de stepă (Rao Clasic)

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Lupul de stepa, unul dintre pilonii literaturii moderne, este o carte tulburatoare dar plina de farmec, ce oglindeste gandirea lui Hermann Hesse, influentele filosofice si orientarile sale spirituale. Lupul de stepa urmareste traseul psihologic si emotional al lui Harry Haller, un savant neadaptat societatii si epocii in care traiese, intolerant la superficialitatea celor din jur. Haller transpare a fi jumatate om si jumatate lup - singuratic, introspect, taciturn.

Carte recomandata de Tudor Chiril? in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment: "A trebuit sa dansez cu ea de doua-trei ori, iar in acest rastimp mi-a facut cunostinta cu saxofonistul, un barbat negricios, frumos, tanar, originar din Spania sau din America de Sud si care, dupa spusele ei, stia sa cante la toate instrumentele si sa vorbeasca toate limbile pamantului.

Acest seflor facea impresia ca este o foarte buna cunostinta. de-a Herminei, un prieten al ei, in fata lui se aflau doua saxofoane de marimi diferite, la care el canta alternativ, pe cand cu ochii lui negri, neastampa-rati, u scruta cu atentie si amuzament pe cei care dan-sau. Spre uimirea mea, simteam fata de acest muzicant inofensiv si dragut, un fel de gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, caci intre mine si Hermina nu putea fi vorba de asa ceva, ci mai mult o gelozie abstracta, nas-cuta din prietenie, si asta pentru faptul ca nu mi se parea sa merite interesul si predilectia, ba chiar admiratia pe care fata le manifesta fata de el.

Poftim cu ce oameni bizari sunt nevoit sa fac cunostinta., mi-am spus mahnit. Apoi Hermina a fost invitata la dans de cateva ori la rand, eu am ramas sa-mi beau ceaiul singur, ascultand muzica, acel gen de muzica pe care pana nu de mult nu puteam sa-1 sufar. Doamne Duinnezeule, mi-am zis, iata, sunt nevoit sa ma las'introdus aici si sa devin de-al casei, in lumea aceasta careami este atat de straina, atat de nesuferita, lume pe care am evitat-o pana acum cu atata grija si am dispretuit-o atat de profund, lumea unor pierde-vara, a amatorilor de amuzamente, lumea plata si plina de clisee a masutelor cu blat de marmura, a muzi-cii de jazz, a cocotelor, a comis-voiajorilor!

Mi-am sorbit ceaiul mohorat, uitandu-ma fix la multimea aceea semie-leganta. Privirile mi-au fost atrase de doua fete fru-musele, care dansau foarte bine si la care ma uitam cu admiratie si invidie, caci alunecau cu misca,ri elastice, gratioase, vioaie si sigure. Iata insa.

ca Hermina reveni si isi exprima nemultumi-rea fata de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca sa, fac o asemenea mutra si sa stau intepenit la masa, dina-intea cestii cu ceai, mai bine mi-as lua inima in dinti si as dansa. Cum, nu cunosc pe nimeni?

Pai, nici nu e nevoie. Oare sa, nu fi fost acolo nicio fata care sa-mi placa? I-am aratat-o pe una mai frumoasa, care statea undeva aproape de noi, era incantatoare in rochia ei dragalasa de catifea, cu parul blond viguros, taiat scurt, si cu bratele pline, feminine.

Hermina a insistat sa ma duc imediat la ea si sa o invit. Am incercat sa ma opun cu deznadejde. — Bine, dar nu pot!

i-am spus nefericit. Ei, daca as fi un tip tanar, dragut, atunci da! Dar asa, un natarau batran si anchilozat, care nici macar nu stie sa.

danseze — va rade de mine! Hermina m-a privit dispretuitoare. — Dar daca eu o sa rad de tine, fireste ca ti-e indife-rent.

Ce las mai esti! Oricine se apropie de o fata risca sa se faca de ras; asta e miza. Asadar, Harry, hai risca, cel mai rau caz, fa-te de ras — altfel n-o sa, mai am nicio incredere in supusenia ta.

Nu s-a lasat induplecata. Cu inima cuprinsa de neliniste m-am ridicat, indreptandu-ma spre frumoasa fata cand muzica incepea tocmai sa cante din nou. "