Lumina dintre oceane

Roman ecranizat in 2016 in regia lui Derek Cianfrance, cu Rachel Weisz, Alicia Vikander si Michael Fassbender in rolurile principale. Dupa patru ani de cosmar petrecuti pe fronturile Primului Razboi Mondial, Tom Sherbourne se intoarce in tara natala, Australia, angajindu-se paznic de far pe Ianus Rock, o insula aflata la distanta de o jumatate de zi de coasta. Izolati de restul lumii, Tom si frumoasa lui sotie, Isabel, incearca zadarnic sa devina parinti.

Cind orice speranta parea pierduta, pe tarm esueaza o barca ducind un cadavru si un nou-nascut. Incalcindu-si principiile, Tom si Isabel decid sa pastreze copilul, considerindu-l un dar de la Dumnezeu. Dupa doi ani, cind se intorc pe continent, descopera ca hotarirea luata le-a schimbat iremediabil destinul.

Fragment din volumul "Lumina dintre oceane" de M.L. Stedman: "- Tom, trebuie sa facem ce este drept... pentru Lucy.

- Izzy, te rog, fii rezonabila. Trebuie sa facem... Ea i-o reteza scurt: - Nu vreau sa mai aud nici un cuvint, Tom.

Singurul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa iubim acest copil asa cum merita. Si niciodata, niciodata, sa nu-l facem sa sufere! Iesi din camera stringind papusa in mina.

Acum, privind oceanul, furios si acoperit de spuma alba, Tom simti ca il cuprinde intunericul din toate partile. Linia care despartea oceanul de cer era tot mai greu de distins, iar lumina se imputina de la o clipa la alta. Barometrul era in scadere.

Va fi furtuna peste noapte. Verifica clanta usii care dadea spre platforma exterioara si privi lumina care se rotea neintrerupt, imperturbabil. In seara aceea, in timp ce Tom isi facea treaba la far, Isabel sedea linga patutul lui Lucy si astepta ca ea sa adoarma.

Trecuse greu prin ziua aceea, iar gindurile i se roteau ca un virtej in jurul discutiei pe care o avusesera, intocmai ca furtuna ce statea sa izbucneasca. Acum ii cinta lui Lucy aproape in soapta, cintecelul pe care i-l ceruse fetita: „ Catre sud vintul batea, batea, batea..." Glasul ei abia mai reusea sa urmareasca linia melodica „ Am ramas linga far cind ne-am despartit. Si noaptea m-a prins linga marea-nspumata.

Si barca iubitului meu a pierit..." Cand Lucy adormi in cele din urma, ii lua dintre degete cochilia trandafirie pe care o strinsese in mana. Starea de greata care o incercase prima oara linga piatra funerara persista si se lupta sa o stapineasca urmarind cu degetul spirala inscrisa pe cochilie, cautind sa-si gaseasca alinare in perfectiunea ei neteda, in echilibrul proportillor ei. Faptura care o crease pierise de mult si lasase in urma doar aceasta sculptura.

Apoi ii trecu prin minte gindul amar ca si sotul lui Hannah Potts lasase in urma o sculptura vie, aceasta fetita. Lucy isi ridica in somn minuta deasupra capului si se incrunta usor, iar degetele ei se strinsera in jurul cochiliei care nu mai era acolo. - N-am sa dau voie nimanui sa-ti faca rau, dragostea mea.

Iti promit ca o sa am grija sa fii in siguranta, murmura ea."