Lumina de veghe

Autor distins cu Booker Prize pentru literatura Golden Man Booker Prize 2018 Autorul romanului Pacientul englez In perioada tulbure de dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, doi adolescenti londonezi, Nathaniel si Rachel, ramin sa traiasca in casa familiei impreuna cu un barbat vag cunoscut, poreclit Molia, care le va fi tutore. Parintii pleaca unul dupa altul in Singapore, in interes de serviciu, sau cel putin asa par sa stea lucrurile – asta pina cind Rachel descopera in pivnita casei cufarul de calatorie al mamei, cu toate hainele si lucrurile acesteia frumos aranjate si lasate in chip inexplicabil acasa. In lunile ce urmeaza, viata celor doi adolescenti se modifica radical.

Casa lor devine un loc de intilnire pentru diversi insi stranii, iar Nathaniel si Rachel ajung implicati in lucruri pe care nu le pricep pe de-a-ntregul: intilniri misterioase, contrabanda cu ogari de curse, transporturi ciudate in miez de noapte. Peste toate planeaza o amenintare tacuta si grea, care pare sa aiba legatura cu razboiul abia terminat si cu mama lor. Abia peste treisprezece ani Nathaniel va descoperi adevarul despre disparitia acesteia, dar si un alt adevar, mai dureros, legat de prima lui iubire adolescentina.

Scris sub forma unui roman de aventuri si spionaj, Lumina de veghe este de fapt o carte despre maturizare, dragoste si razbunare, un bildungsroman complex, cu destine intretesute, care mentine suspansul pina la ultima pagina. Ondaatje te cuprinde intr-o vraja, de parca te-ar transporta in lumea vag luminata a razboiului si iubirii, a mortii si suferintei, a intunecatelor ape curgatoare ale trecutului. - The New York Review of Books In acest thriller elegiac, ceea ce trebuie sa se intimple se si intimpla, doar ca pe moment nu ne dam seama...

La fel ca volumele sale anterioare – in special Masa pisicii –, acest nou roman al lui Ondaatje este mai concentrat decit Pacientul englez, ca un proiector bine focalizat. Aici totul este iluminat – la inceput vag, apoi puternic, dar intotdeauna sclipitor. - The Washington Post Ondaatje patrunde in lumea plina de spioni si infractori specifica scrierilor lui John le Carre.

In romanul lui istoria este vazuta cu ochi de copil, cu nedumerire, dar si cu nevinovatie si uluire. - The Wall Street Journal Traducere din limba engleza si note de Ariadna Ponta Fragment din cartea "Lumina de veghe" de Michael Ondaatje: "Nu conteaza. Important e ca atunci cand m-am intors spre Molie, am vazut ca o privea intens, nu doar pentru ceea ce reprezenta, ci cu o grija permanenta fata de ea.

Si toata dupa-amiaza aceea mi-am amintit curn Walter - haideti sa-i spunem de-acum Walter - se uita la oricine se apropia de noi ca si cum putea reprezenta o sursa de pericol. Probabil ca au existat zile - in tot timpul acela cat nu am stat cu ei doi, caci aveam treaba cu Zvarluga - cand ochii Moliei erau pironiti pe Rachel in felul asta protector. Dar acum stiam ca si Arthur McCash ne fusese veghetor, ca trecea pe la noi acasa o data sau de doua ori pe saptamana ca sa ne aiba sub ochi.

Dar atunci, dupa cina, cand s-a indepartat de mine, am simtit fata de el acelasi lucru pe care il simtisem si la cincisprezece ani. Era in continuare aceeasi prezenta solitara, prospat sosit de la Oxford cu limerickul lui scandalos, imposibil de plasat intr-un decor autentic. Desi, daca l-as fi intrebat despre anii de scoala, sunt sigur ca mi-ar fi descris culorile de pe fularul uniformei sau internatul, probabil botezat dupa vreun explorator englez.

De fapt uneori casa de pe Ruvigny Gardens imi pare inca un fel de teatru de amatori unde un barbat pe nume Arthur se repede pe scena sa-si recite dialogul stangaci si, cand se termina, dispare - unde? Era un rol scris anume pentru el, personajul secundar, care l-a dus pana la urma sa zaca pe o canapea din culisele teatrului Bark, cu camasa alba plina de sangele care incepea deja sa-i imbibe si pantalonii. Un moment care ramasese secret, in afara scenei.

Dar imaginea din noaptea aceea imi tot revine in minte: mama care se duce la el, tragandu-si un scaun, lumina slaba a singurei lampi din incapere, gatul si fata ei frumoasa aplecata sa-l pupe scurt pe obraz. - Pot sa te ajut, Arthur? o aud spunand.

O sa vina un medic... - Sunt in regula, Rose. Mama se uita spre mine peste umar, ii descheie camasa, i-o scoate din pantaloni ca sa vada cat de grave sunt taieturile, isi scoate esarfa de bumbac de la gat ca sa curete cu ea sangele ce curge inca.

Intinde mana spre glastra. - Nu m-a injunghiat. - Doar te-a taiat.

Vad. Unde e Rachel? - E in regula, spune el.

E cu Norman Marshall. - Cine e asta? - Zvarluga, spun eu din celalalt capat al camerei.

Si ea se intoarce spre mine, parca surprinsa ca exista ceva ce eu stiu si ea nu."