Lumea lui Dimitrie A. Sturdza

Pasionata de ineditul arhivelor pe care le?a stra­batut cu folos ca cercetator, moldoveanca Nicoleta Stan?Turcanu inchina unui moldovean ilustru al modernitatii noastre, Dimitrie A. Sturdza, acest volum scris cu empatie, cu rigoare si dreapta cumpana des­pre un personaj?cheie al liberalismului politic si al spi­ritului academic romanesc. Cel care a fost in tinerete secretar al Divanului ad?hoc al Moldovei, apoi agent diplomatic in Balcani, secretar personal al lui Alexan­dru Ioan Cuza, ministru si prim?ministru al lui Carol I, in acelasi timp si cel mai longeviv secretar general al Academiei Romane, timp de trei decenii, are o bio­grafie care nu a intrunit o simpatie unanima in epoca si in posteritate.

Cultivatul colectionar si mecena, aristocratul bogat dar de o austeritate monahala care putea fi cucerit de sunetele unei simfonii beethoveniene, riguros pana la a deveni antipatic, nu o data sovaielnic si nedrept - l?a tratat rau pe Cuza dupa ce i?a fost colaborator, a fost anticarlist pana a devenit un infocat slujitor al rege­lui, l?a refuzat la un premiu academic pe Caragiale, a ajuns in conflict cu Odobescu care il propusese acade­mician dar care il numea "le microbe", era atacat poli­tic de Eminescu si nesimpatizat de Hasdeu - devine, gratie acestei carti, eroul unei biografii pline de reali­zari notabile. - Acad. Razvan Theodorescu Pasionata de ineditul arhivelor pe care le?a stra­batut cu folos ca cercetator, moldoveanca Nicoleta Stan?Turcanu inchina unui moldovean ilustru al modernitatii noastre, Dimitrie A.

Sturdza, acest volum scris cu empatie, cu rigoare si dreapta cumpana des­pre un personaj?cheie al liberalismului politic si al spi­ritului academic romanesc. Cel care a fost in tinerete secretar al Divanului ad?hoc al Moldovei, apoi agent diplomatic in Balcani, secretar personal al lui Alexan­dru Ioan Cuza, ministru si prim?ministru al lui Carol I, in acelasi timp si cel mai longeviv secretar general al Academiei Romane, timp de trei decenii, are o bio­grafie care nu a intrunit o simpatie unanima in epoca si in posteritate. Cultivatul colectionar si mecena, aristocratul bogat dar de o austeritate monahala care putea fi cucerit de sunetele unei simfonii beethoveniene, riguros pana la a deveni antipatic, nu o data sovaielnic si nedrept - l?a tratat rau pe Cuza dupa ce i?a fost colaborator, a fost anticarlist pana a devenit un infocat slujitor al rege­lui, l?a refuzat la un premiu academic pe Caragiale, a ajuns in conflict cu Odobescu care il propusese acade­mician dar care il numea "le microbe", era atacat poli­tic de Eminescu si nesimpatizat de Hasdeu - devine, gratie acestei carti, eroul unei biografii pline de reali­zari notabile.

- Acad. Razvan Theodorescu