Lumea din cuvinte

Volumul de fata cuprinde o selectie de reportaje publicate in "Ziarul Lumina", grupate in trei parti: - I. Altare sfintite; II. Oameni; III.

Locuri. Autorul cuprinde in cuvinte frumusetea plaiurilor si satelor sfintite de jertfa oamenilor credinciosi si smeriti; dar si frumusestea mareata a bisericilor si manastirilor sfintite de jertfa slujitorilor. "Cuvintele au forta de a zidi lumi.

De aceea, am cumpanit atent fiecare rostire, constientizand adevarul ca omul nu moare nicicand la nivelul cuvantului ci, dimpotriva, ramane permanent viu, prin ceea ce rosteste sau scrie." (Dumitru Manolache) Fragment din volum: “DUHUL INCONFUNDABIL AL ROHIEI Trei elemente observate ne-au marcat trairea in scurtul pelerinaj pe care I-am facut in aceasta iarna Ia Manastirea „Sfanta Ana"- Rohia, din tara Lapusului, Episcopia Maramuresului si Satmarului: prapastia in jurul careia se strange asezamantul, Iipsa zidurilor inconjuratoare si o anume verticala pe care iti asezi sufletul, de cum ii treci pragul. Toate trei definesc duhul inconfundabil al Rohiei, despre care ne-a vorbit parintele arhimandrit Macarie Motogna, staretul manastirii. Despre acest duh dorim a-l face cunoscut, caci Rohia, inainte de toate, este duh ziditor.

Desi se afla ridicata pe coama unui deal, in mijlocul unei paduri de fag si de stejar, luminata de cautarea spre cer a unor brazi seculari, am perceput Manastirea „Sfanta Ana"- Rohia, din Episcopia Maramuresului si Satmarului, raportata mai degraba la prapastia in jurul careia se strange sfantul asezamant. Pentru noi, pelerini porniti la drum dintre zidurile de beton ale orasului, Rohia incepe jos, in prapastie. De acolo porneste urcusul sufletului ravnitor de curatire.

Inaltare obligatorie, tulburatoare, initiatica, inscrisa in sens vertical spre limanul cunoasterii, care la Rohia se aduna spre a se darui nesofisticat, firesc, tuturor. Caci manastirea nu are ziduri. Este ca o inima acoasa din trup, care isi daruieste pulsatia pelerinilor ce vin spre ea de peste tot, pe carari cunoscute sau tainice, dupa vrere sau dupa cat de adanca le este credinta.

Copila Anuta si porunca din vis Istoric vorbind, „Sfanta Ana" este cea dintai manastire ortodoxa romaneasca intemeiata in Transilvania, dupa alipirea acestei provincii la trupul tarii mama si dupa distrugerea celor 150 de sfinte asezaminte de catre tunurile generalului austriac Bukow, facute scrum din ordinul imparatesei Maria Tereza. „Intemeierea ei nu este rodul vreunei ambitii domnesti boieresti — cum arata Inaltpreasfintitul Justinian, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, in monografia manastirii — nici semn al ispasirii vreunui pacat voievodal, precum nici prinos pentru vreo biruinta personala, ci rodul sfant al pietatii populare".