Logopedia

Logopedia. Terapia tulburarilor de limbaj. Structuri deschise Limbajul, ca functie psihica specific umana, se afla la confluenta mai multor discipline, printre care filosofia, psihologia, neurobiologia, psihopedagogia speciala, logopedia.

Tulburarile sale, fie ca sunt de natura organica, functionala sau psihologica, restrang capacitatea de comunicare a individului si, implicit, viata lui sociala, locul sau in lume. In cartea de fata, pornind de la modelele explicative ale tulburarilor de limbaj si prezentand metode de evaluare si interventie a caror eficacitate a fost demonstrata stiintific, autoarea realizeaza o deschidere spre tulburarile emotionale, comportamentale, de invatare si nu numai, incadrandu-le in contextul mai larg al mentalului uman. Propunand directii concrete de evaluare si interventie in cazul unor tulburari ale limbajului precum dislalia, balbaiala, rinolalia, disartria, afazia, tulburarile de voce, intarzierea in dezvoltarea limbajului, aceasta carte are o importanta latura practica, imbogatind literatura de specialitate printr-un demers inovator si bine-venit.

Carolina Bodea Hategan este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. Dintre lucrarile publicate mentionam: Proba de evaluare a abilitatilor morfologice in limba romana. Aplicatii psiholingvistice, Fluenta verbala.

Directii teoretice si aplicatii psihopedagogice (volum coordonat impreuna cu Dorina Talas), Tulburari de voce si vorbire, Abordari structuralist-integrate in terapia tulburarilor de limbaj si comunicare. Fragment: " Tehnicile pe care terapeutul le utilizeaza in mod direct pentru imbunatatirea fluentei se bazeaza pe joc si modelare. Introducerea tehnicii are urmatoarea structura: — se defineste componenta de fluenta ce urmeaza a fi a n nata — ritm lent, rapid, pauza, oprirea usoara/lina etc.; — se introduc apoi povestea, jocul si jucariile, care ajuta tera utul sa materializeze conceptul dorit; — se modeleaza acel concept prin utilizarea jucariilor si a powo — se rostesc apoi cuvinte, propozitii si structuri narative plexe pentru a fixa si generaliza conceptul achizitionat.

Ritmul lent se modeleaza prin asemanarea ritmului vorbiri ritmul broscutei testoase, oprirea si pauzele in vorbire sunt int duse cu ajutorul comparatiei vorbirii cu mersul autobuzului trebuie sa opreasca din statie in statie, sa porneasca si sa opre usor pentru a nu pune in pericol viata pasagerilor, pornirea I i na oprirea lina se pot modela, de asemenea, cu ajutorul avionului trebuie sa isi ia zborul si sa aterizeze usor pentru a nu agita pasig si pentru a nu se prabusi. in functie de interesele copilului ql nivelul de dezvoltare, terapeutul poate identifica alte povesti pot asigura materializarea unei fluente functionale in vorbire. Gradual Increase in Length and Complexity of Utteran (Crestere treptata a lungimii si complexitatii vorbirii) (...) Programul GILCU presupune antrenarea si dezvoltarea fluentei verbale.

Se incepe cu antrenarea entei in citirea unui singur cuvant, apoi se continua cu antrend fluentei in citirea a doua cuvinte, a 3-6 cuvinte, a 1- 4 propozitl(, unui text pe care sa il citeasca intr-un interval de timp de la 31) secunde la 5 minute si se urmareste atingerea unei bune fluen intr-o activitate monologata sau de conversatie libera. Dezvoltare4 graduala a abilitatilor de citire si vorbire fluenta nu presupune abore darea componentei afective a disfluentelor, dar asigura struel tInt. rea unui program eficient, fapt dovedit printr-o serie de cereeiAr (Bennett, 2006; Shenker, 2005; Thomas, Howell, 2001).

Fluency Rules Program (Programul regulilor fluentei — nyan, Runyan, 1986). Programul propus de cei doi autori pre-une urmarea a sapte reguli care ajuta copilul sa depaseasca lhurarea de ritm si fluenta cu care se confrunta. Prima regula refera la gestionarea ratei vorbirii, copilul trebuie sa invete vorbeasca cu o rata scazuta.

Terapeutul poate utiliza pentru Ilearea acestei reguli metronomul. A doua regula se refera la Kindirea unor abilitati respiratorii verbale functionale. A treia la se refera la antrenarea componentelor active ale aparatului articulator (limba, maxilare, buze), cele care prin activitatea conduc la aparitia sunetelor.

I se demonstreaza copilului ca gerea usoara a acestora conduce la aparitia sunetelor. A patra la ii atrage copilului atentia asupra faptului ca sunetele nu ind de altceva decat de miscarea componentelor aparatului culator, nefiind necesare alte miscari ale corpului sau o ten-ne exagerata la nivelul unor parti ale corpului. A cincea regula atentia copilului asupra componentei fluide a limbajului, cu rgere.

Pentru aceasta pauzele, blocajele nu sunt necesare, chiar destructureaza fluenta vorbirii. A sasea regula ii atrage i lului atentia asupra faptului ca vocea se produce la nivel de nge, unde nu este nevoie de tensiune pentru a produce vibra-A saptea regula ii atrage copilului atentia spre nevoia de a arti-a fiecare cuvant distinct. Se poate folosi exemplul trenului care mai multe vagoane: fiecare cuvant este un vagon, iar trenul rcurge drumul usor, la fel si fiecare cuvant trebuie rostit lin, fluent, usor, pentru a avea abilitati bune de vorbire.

"