Literatura romana - Clasa 8 - Ghid practic pentru decodarea textului literar

Literatura romana clasa a VIII-a - Ghid practic pentru decodarea textului literar Prin prezenta lucrare intentionam sa dam posibilitatea elevului sa descopere (singur) minunatiile care se ascund sub slova literaturii, dar asta nu se poate face decat lucrand, incercand, exersand. In toata activitatea noastra (cu sperantele unui mare NAIV), ne-am condus dupa un principiu simplu: elevul nu se poate forma DECAT prin efort propriu, la care se adauga factori auxiliari: manuale, profesori, surse de informatii etc.; altfel, vor rezulta niste robotei, semidocti sau zerodocti. De ce instruire prin evaluare?

Cerinta (de regula) este formulata in termeni evaluativi, dar poate fi citita si in registru instructiv, pentru ca formularea este in asa fel realizata, incat "strecoara" elemente informative de cele mai multe ori, cerintele (chiar daca nu vor fi rezolvate) contin o trainica si utila sursa de informatie (V. N. fonetic) Beneficii: [a] pentru profesor: profesorul alege textul potrivit (gen, specie, personaj, moduri de expunere etc.), poate organiza discutii, mese rotunde pe anumite teme; alcatuieste rapid lista cerintelor, temelor pentru acasa etc.

[b] pentru elev: are posibilitatea sa invete cum se poate patrunde in tainele, frumusetea literaturii. Vocabularul: Lipsa performantelor este cauzata de saracia unui vocabular adecvat (cantitativ si calitatv), de aceea s-a folosit un limbaj cu standarde mai ridicate, avand convingerea ca noile cuvinte, necunoscute sunt o sursa sigura pentru imbogatirea vocabularului, daca se apeleaza la profesor, daca se foloseste glosarul oferit sau un dictionar explicativ [V. conceptele estetice, care nu se studiaza in gimnaziu (exceptie - comicul), dar vor trezi interesul celor dornici sa aiba un vocabular mai bogat] De aceea, limbajul folosit in lucrare (in mod intentionat) este, adeseori, peste nivelul anului de studiu, apeland la anumite tehnici pentru a-l face accesibil elevilor: un glosar la sfarsit, formularea facuta in asa fel, incat sa reiasa - din context - sensul cuvantului etc.

Glosarul: In glosar, cuvintele noi, necunoscute sunt date (ca in orice dictionar), in ordine alfabetica, iar in corpul lucrarii sunt marcate cu asterisc de fiecare data cand apar; s-a trecut doar termenul mai important dintr-o familie de cuvinte, ex. ambiguitate (nu ambiguu, ambiguiza, ambiguizare etc.) Cerinte, itemi, sarcini de lucru: Partea I (cerintele formulate la cele 10 niveluri) se va relua cu [1] adaugari (in functie de treapta de studiu) si la clasele urmatoare (VI, VII, VIII), [2] modificari de continut (in sensul de ridicare a nivelului de exprimare), tot conform treptei de studiu. Cerintele: 1.

vizeaza toate treptele de performanta: incepatori, ageamii, initiati, talentati, performanti, olimpici; 2. urmaresc dezvoltarea gandirii proprii, nu sabloane luate de ici-de colo; 3. libertatea, un drum propriu (indeosebi itemii axati pe "exprima-ti parerea despre...", dar si celelalte sarcini de lucru); Felul cum e formulata cerinta justifica deplin subtitlul lucrarii (INSTRUIRE prin EVALUARE) in sensul ca SE CERE, dar SE si OFERA , acesta fiind -de fapt - si principiul de baza al lucrarii: incercand sa rezolve [!!

EVALUARE !!] niste cerinte (itemi, teme etc.), elevul va invata [!! INSTRUIRE !!], pentru ca are nevoie de documentare, de cercetare, de acumulare, de apropriere a unor termeni, a unor informatii pe baza carora va rezolva cerinta respectiva. Puncte forte ale lucrarii: - Itemii in care se cere sa explice anumite idei generale...

- Ideea de a cere (!!fara a numi) elemente prin care se vor defini (in clasele urmatoare) anumite parti de propozitie sau propozitii subordonate. Sa argumenteze ideea ca [ex. o specie anume, cum ar fi DOINA] ...

si urmeaza toate elementele definitorii ale speciei respective] -Exprimt-ti parerea despre ideea/ ideile [...] si urmeaza o suita de idei ale specialistilor despre problema respectiva (continuta in cerinta); un astfel de item poate fi un mic studiu de caz/ de problema; despre comunicarea in arta dramatica] Structura lucrarii: Niveluri/ domenii de abordare a textului literar Genuri literare Specii literare Personajul Compozitia, structura operei literare Prozodie Moduri de expunere Momentele subiectului Mijloace/ procedee artistice Figuri de stil/ tropi Elemente de estetica Interferente cu alte arte Eminesciana E.P.C. (c.c.) Este vorba de un concept pe care l-am propus (-ca teorie-) spre beneficiul elevului (-daca il pune in practica-). Se bazeaza pe trei intrebari pe care ni le punem: CE?

+ DIN CE? + PENTRU CE? Fiecare intrebare va primi un raspuns [R]; combinarea celor trei raspunsuri intr-un enunt (propozitie sau fraza) contureaza un E.P.C.(c.c.).

CE? - vizeaza terminologia literara cu care se va opera; termenii apartin celor 10 niveluri de abordare a textului literar: I. n.

general-genetic: structura, prozodie, titlu, personaj, imagine artistica mod de expunere etc. II. n.

fonetic: vocale, consoane, accent etc. III. n.

lexical-semantic: conversiune, arhaisme, neologisme, termeni argotici, elemente de jargon etc. IV. morfologic: cele zece parti de vorbire, categorii morfologice (diateze, moduri, timpuri, cazuri, grade de comparatie) etc.

V. n. sintactic (sintaxa propozitiei): subiect, predicat, nume predicativ, atribut, complement, fara functie sintactica etc.

VI. n. frastic (sintaxa frazei): propozitii (subordonate, incidente, independente etc.), raporturi sintactice in fraza etc.

VII. n. topic: topica obiectiva, subiectiva, dislocari etc.

VIII. n. punctuatiei: puncte de suspensie, semnul exclamtrii (in relatie cu prop.

imperativa, exclamativa, cu vocativul etc.). IX. n.

stilistic: mijloace si procedee artistice (comparatia, repetitia, aliteratia etc.), figuri de stil/ tropi (epitetul, metafora, personificarea etc.). X. n.

estetic: comic(ul), umoristic(ul), ironic(ul), satiric(ul), solemn(ul), grandios(ul), gratios(ul), grotesc(ul) etc. Din ce? - vizeaza selectarea, alcatuirea grupului (cuvantului), folosit in construirea enuntului (adics citarea ± ghilimelele de rigoare) Pentru ce?

- evident ca scriitorul nu a folosit la intamplare (ceea ce am selectat noi) si va trebui sa presupunem, sa intuim, sa gasim o anumita finalitate, un scop literar: sa evidentieze ceva, sa atraga atentia cititorului spre ceva/ asupra cuiva...