Liftul

Afectat de o stare de insomnie prelungita, un tanar pasionat de matematica experimenteaza stari la limita halucinatiei, in care cateva elemente revin obsesiv: liftul din blocul in care locuieste impreuna cu mama lui, cainii pe care un bizar dresor ii pune sa faca salturi sinucigase, o fata de care se indragosteste si care apare in cele mai neasteptate locuri. Cand dupa mai multe incercari reuseste sa se angajeze, institutia se dovedeste una aproape kafkiana, iar colegii de serviciu si sefii par sa faca parte dintr-o conspiratie secreta. Senzatia ca nici masina de dormit pe care incepe sa o foloseasca la sfatul medicilor nu e altceva decat o modalitate de a-l controla il face sa se afunde intr-o lume a obsesiei si nebuniei.

Investigarea realitatii, survolarea limitei dintre vis, halucinatie si ceea ce se petrece cu adevarat sunt de fapt pretexte care camufleaza adevaratele framantari ale personajului, legate de traume nedepatite, dezamagire, obsesia fericirii complete, teama de sfarsit. Liftul este un roman care s-a asternut aproape singur pe hartie in intervalul unui an. Ideea mi-a venit afland ca cei doi colegi cu care lucrez intr-un laborator de fiabilitate (facem teste pentru produse Huawei) au primit amandoi cate o masina de dormit conceputa pentru persoanele care sufera de apnee (blocaje respiratorii in timpul somnului).

Aparatul costa cateva mii de dolari, dar cheltuiala este rambursata aproape in totalitate de guvern (dupa ce in prealabil pacientilor li se face o polisomnografie, o investigatie complexa intr-un laborator in care pacientii sunt monitorizati in timp ce dorm). Exista o masca facuta la comanda pentru configuratia fetei tale, un tub cu oxigen, senzori de presiune, un motor silentios care asista pacientul cu un influx de aer numai atunci cand e necesar. Mi s-a parut fantastica optiunea de a conecta masina wireless pentru trimiterea datelor de evolutie a somnului catre baza de date a doctorului specialist in tulburari de somn.

Tot ce mi-a ramas de facut a fost sa ma privez intentionat de somn timp de un an, sa-mi fac si eu rost de o masina de dormit si sa scriu. - Cornel Balan Fragment din cartea "Liftul" de Cornel Balan "„De ce spui asta?!" a tresarit, rasucindu-se cu tot corpul spre mine. M-am simtit dator sa arat cu degetul spre medalion si sa traduc: ,,In Dumnezeu noi credem." „L-am primit de la Gonzo.

L-a castigat intr-o noapte la zaruri de la un student arab si mi l-a dat mie sa-mi poarte noroc." Cum nu era indicat sa faci glume cu prietena lui Gonzo, in casa lui Gonzo si cu atat mai putin sa razi de un cadou facut de el, am schimbat imediat vorba. Intr-un final aparuse Yoghinul. Incercand sa-mi fac loc spre el, am realizat, spre marea mea uimire, ca era asteptat ca un oaspete de seama.

L-au incercuit de parca ar fi intrat un sfant sau un mare bucatar care adusese specialitati pentru petrecere. Imediat, cineva a oprit muzica si s-a facut intai galagie, apoi liniste. Fara sa scoata vreun cuvintel, cu ochii pe jumatate inchisi, Yoghinul s-a asezat in lotus, in mijlocul camerei.

S-au stins toate luminile si de nicaieri au aparut vreo duzina de lumanari aprinse care au fost distribuite in jurul lui. Arata chiar ca un sfant! Lumea statea in cerc, unii direct pe jos, altii pe canapele si in fine, doar eu, si inca vreo doi, in picioare.

Aproape ca ma asteptam ca in jurul Yoghinului sa apara o aura luminoasa sau ceva asemanator, gand care m-a facut sa-mi pregatesc mobilul din buzunar cu scopul de a imortaliza scena, in eventualitatea ca ar fi urmat sa fie deosebita. Mai intai Yoghinul a respirat vreo zece minute, prelung si scotand un sunet ciudat pe fiecare expiratie, despre care am aflat mai tarziu ca era asa-numitul „om". Pentru un neinitiat, suna exact ca o vocaliza, pe o frecventa" foarte joasa."