Legendele păsărilor

A fost odata o cioara care nu mai avea nicicand parte din puii sai, caci in tot anul venea uliul si-i manca. Nu o data isi framanta biata cioara capul: cum ar putea face ca sa aiba si ea pui ca alte pasari?... Unde sa-i scoata puii, unde sa-i creasca si cum sa-i fereasca ca sa-i poate scapa de uliu?

Cugeta ea ce cugeta: cum ar face si ce ar drege ca s-o scoata mai bine la capatai, dar degeaba, mintea ii sta locului. In urma urmelor insa, dupa multa framantare si bataie de cap, ii plesni prin minte ca daca se va incumetri cu uliul, care totdeauna ii mananca puii, acesta, ca cumatru, va avea atata obraz pe langa nas si nu-i va manca si mai departe puii. Deci, intalnindu-se ea intr-o zi cu uliul si luandu-se cu dansul de vorba, ii zise in urma ca sa se incumetreasca cu dansa.

- Bine! raspunse uliul, ma incumetresc bucuros... - Iti multumesc din toata inima pentru bunatatea ce voiesti a-mi arata!

zise mai departe cioara, dar, afara de aceasta, as mai avea o rugaminte la dumneata! - Si aceea ar fi? intreba uliul.

- Ca de astazi inainte sa nu-mi mai mananci puii! - Iaca-ti fagaduiesc si aceasta, numai de una te-as pofti si eu: sa-mi spui cum arata puii tai, ca sa-i pot deosebi dintre alti pui. - Puii mei, raspunse cioara plina de mandrie, sunt cei mai frumosi si mai cilibii dintre puii tuturor pasarilor de pe fata pamantului.

...