Lecturile scolarului. Clasa a 4-a

Lectura are un rol important in formarea si educarea copiilor deoarece largeste orizontul de cunoastere, ajutand la dezvoltarea gustului pentru literatura si pentru frumos, a vocabularului si modului de exprimare, si totodata la dezvoltarea psihica, intelectuala si afectiva. Aceasta culegere de lecturi suplimentare ofera copiilor materialul necesar dezvoltarii si consolidarii cunostintelor dobandite in scoala, precum si a abilitatii de integrare si colaborare in cadrul unui grup. In carte se regasesc atat exercitiile specifice programei scolare, cat si exercitii mai putin formale (temele de grup si sectiunea „stiati ca").

Temele de grup implica participarea cat mai multor elevi sau copii sub indrumarea invatatorilor sau a parintilor si se dezvolta prin dezbateri si transferuri de cunostinte intre copii. Prin alternarea celor doua tipuri de exercitii si activitati aceasta serie de manuale ajuta la o dezvoltare a copilului mult mai armonioasa si completa, asigurand atat extinderea si consolidarea cunostintelor scolare, cat si a abilitatilor de dezvoltare personala. (Autoarea) Fragment din basmul “Fat-Frumos din lacrima” de Mihai Eminescu: „In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat in germenii viitorului, pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului, in vremea veche traia un imparat intunecat si ganditor ca miazanoaptea si avea o imparateasa tanara si zambitoare ca miezul luminos al zilei.

Cincizeci de ani de cand imparatul purta razboi c-un vecin al lui. Murise vecinul si lasase de mostenire fiilor si nepotilor ura si vrajba de sange. Cincizeci de ani, si numai imparatul traia singur, ca un leu imbatranit, slabit de lupte si suferinte - imparat care-n viata lui nu rasese niciodata, care nu zambea nici la cantecul nevinovat al copilului, nici la surasul plin de amor al sotiei lui tinere, nici la povestile batrane si glumete ale ostasilor inalbiti in batalie si nevoi.

Se simtea slab, se simtea murind si n-avea cui sa lase mostenirea urii lui. Trist se scula din patul imparatesc, de langa imparateasa tanara - pat au insa pustiu si nebinecuvantat -, trist mergea la razboi cu inima neimblanzita - si imparateasa sa, ramasa singura, plangea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei. Parul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cadea pe sanii ei albi si rotunzi - si din ochii ei albastri si mari curgeau siroaie de margaritare apoase pe o fata mai alba ca argintul crinului.

Lungi cearcane vinete se tragea imprejurul ochilor si vine albastre se trageau pe fata ei alba o marmura vie. Sculata din patul ei, ea se arunca pe treptele de piatra ale unei bolte in zid, in care veghea, deasupra unei candele fumegande, icoana imbracata in argint a Maicii durerilor induplecata de rugaciunile imparatesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezira si o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu."