Lavondyss

Magica… Rareori continuarea unui roman se ridica la inaltimea primului volum, dar Lavondyss il depaseste. - Times Literary Supplement Harry a plecat la razboi. Asa ca l-au pierdut si pe el.

Dar acum, ca tu esti aici, au inceput sa vina din nou. Iti vor spune celelalte povesti, toate povestile. Eu cunosc atat de putine!

Dar tie iti vor arata mai multe decat mi-au aratat mie vreodata, sunt sigur de asta. Cine sunt ele? Cine stie!

De partea cealalta a padurii e un om care s-a ocupat cu studiul lor. El le numeste mitagouri. In Lavondyss, al doilea roman din ciclul Mitago, magia mitologiei engleze si irlandeze continua sa planeze asupra personajelor.

Harry Keeton dispare fara urma in padurea Ryhope, iar Tallis, sora lui mai mica porneste in cautarea sa, intr-o aventura plina de pericole, pe parcursul careia tovarasi de calatorie ii vor fi mitagourile ce salasluiesc in adancul padurii si batranul cercetator Wynne-Jones, devenit saman. Convinsa ca fratele ei e in fascinantul si infricosatorul taram Lavondyss, Tallis face tot ce-i sta in putinta pentru a ajunge acolo, chiar cu pretul unor sacrificii de neimaginat. O carte uluitoare.

Transmite forta bantuitoare a eroilor legendari si a zeilor pierduti. - Locus Fragment din cartea "Lavondyss" de Robert Holdstock "In cursul acelor primi ani ai copilariei ei, Tallis resimtise foarte tare lipsa parintilor, resimtise lipsa caldurii pe care o cunoscuse atat de putin timp. Tatal, care odata discuta cu ea in timp ce se plimbau impreuna, acum pasea invaluit intr-o tacere rece, cazut pe ganduri.

Nu isi mai amintea numele plantelor si ale copacilor. Iar mama, care fusese mereu asa vesela si jucausa, devenise palida ca o fantoma. Cand Margaret Keeton nu lucra in livezi, statea la masa din sufragerie, scriind scrisori, aratandu-se deranjata de cele mai simple incercari ale lui Tallis de a-i capta atentia.

Asa ca Tallis isi gasi refugiul in taberele ei si, dupa cea de-a cincea aniversare, incepu sa ia cu ea cartea pe care i-o lasase bunicul, frumosul volum cu legende si povesti din popor. Desi nu stia sa citeasca, oricat de tare s-ar fi straduit, cerceta pozele si inventa propriile-i basme simple care sa se potriveasca imaginilor cu Cavaleri si Regine, Castele si Fiare. Uneori cerceta cu atentie cuvintele scrise inghesuit de mana bunicului ei.

Nu putea sa desluseasca nici macar o vorba de acolo, dar niciodata nu le ceruse parintilor sa-i citeasca scrisoarea. O auzise odata pe mama spunand ca nu erau decat „niste baliverne prostesti" si propusese sa arunce cartea la gunoi si sa-i cumpere lui Tallis un exemplar identic. Tatal ei refuzase.

„Batranul s-ar rasuci in mormant. Nu ne putem impotrivi dorintelor lui"."