Lasa-ti viata sa vorbeasca!

Lasa-ti viata sa vorbeasca! - Cum sa asculti de glasul vocatiei Vocatia nu vine din vointa, ci din ascultare. Trebuie sa va ascultati viata si sa intelegeti despre ce este vorba cu adevarat.

Cuvantul „vocatie” isi are originea in termenul latinesc pentru „voce”. Vocatia nu reprezinta un tel pe care-l urmariti, ci o chemare pe care o auziti. Inainte sa-i puteti spune vietii ce vreti sa faceti cu ea, trebuie sa o ascultati cand ea va spune cine sunteti.

Trebuie sa ascultati valorile si adevarurile din centrul propriei identitati, nu de standardele dupa care ar trebui sa traiti – ci de standardele dupa care nu aveti cum sa nu traiti, daca va traiti propria viata. Viata nu este reprezentata numai de punctele forte si de virtuti. Daca va veti lasa viata sa vorbeasca despre lucruri pe care doriti sa le auziti, despre lucruri pe care le-ati spune bucurosi si altora, trebuie s-o lasati sa vorbeasca si despre lucruri pe care nu vreti sa le auziti si pe care nu le-ati spune nimanui, niciodata.

Sufletul este asemenea unui animal salbatic: dur, rezistent, inteligent, independent si, totodata, timid. Daca veti da buzna in padure si veti striga dupa acesta, el nu isi va face aparitia. Dar daca sunteti dispusi sa intrati tiptil in padure si sa va asezati in liniste cateva ore, la radacina unui copac, s-ar putea sa vedeti, cel putin cu coada ochiului, pretioasa creatura pe care o asteptati.

Ideea de „vocatie” este, de cele mai multe ori, emisa intr-un mod deficitar. Vocatia sau chemarea nu vine de la o voce din afara individului, o voce cu exigente morale, care cere ca individul sa devina ceva ce nu este inca: cineva diferit, cineva mai bun, cineva aflat dincolo de limitele lui. Chemarea dumneavoastra cea mai profunda reprezinta evolutia catre propria individualitate autentica, chiar daca aceasta coincide sau nu cu o imagine a persoanei care ar trebui sa fiti.

Oamenii au locuri inlauntrul lor unde dainuie frica, dar mai au si alte locuri ce poarta nume precum incredere, speranta si credinta. Puteti sa alegeti sa conduceti dintr-unul din acele locuri, sa stati pe un teren care sa nu fie intesat de faliile tectonice ale fricii, sa va indreptati spre ceilalti dintr-un loc plin de speranta, nu de anxietate. Pe parcursul acestei carti, veti privi individualitatea si vocatia prin lentile metaforice, de la „samanta” adevaratului sine, care va este sadita in lume la nastere, pana la „calatoria” pe care o faceti pe intuneric, catre lumina.

Autorul sfarseste cartea cu inca o metafora, privind individualitatea si vocatia prin intermediul rotatiei anotimpurilor. Metafora anotimpurilor aprofundeaza intelegerea celorlalte metafore. Semintele trec prin etapele vietii lor, intr-un ciclu nesfarsit al anotimpurilor – iar ciclul anotimpurilor reaminteste ca aceasta calatorie nu se termina niciodata.

De asemenea, metafora anotimpurilor scoate cautarea individualitatii si a vocatiei dincolo de originile sale, in profunzimile vietii launtrice, din comunitatea umana si chemarea ei spre leadership, si o duce in lumea naturii, cea mai vasta dintre toate lumile vizibile in care sunt integrate vietile voastre. Ideea potrivit careia vietile sunt precum eternul ciclu al anotimpurilor nu neaga zbuciumul sau bucuria, pierderea sau castigul, intunericul sau lumina. In schimb, va incurajeaza sa le acceptati pe toate – si sa aflati in toate oportunitati de dezvoltare.

Parker J. Palmer este scriitor si profesor, implicandu-se totodata activ in probleme de educatie, comunitate, leadership, spiritualitate si schimbare sociala. Munca lui cuprinde o gama vasta de institutii ?

colegii si universitati, scoli de stat, organizatii comunitare, institutii religioase, corporatii si fundatii. Este membru cu vechime al Asociatiei Americane pentru Educatie Superioara, consilier cu experienta in cadrul Institutului Fetzer si fondator al programului Fetzer de formare a profesorilor de scoala generala. Fundatia Danforth si Institutul Fetzer i-au sprijinit munca prin burse consistente.

A castigat in 1993 premiul national al Consiliului Colegiilor Independente pentru contributii remarcabile in domeniul educatiei superioare. In 1998, in cadrul asa-numitului Leardership Project, un studiu ce a inclus 10 000 de cadre diactice, Palmer a fost numit unul dintre cei mai importanti profesori din invatamantul superior si formatori de opinie din ultimul deceniu: „A inspirat o generatie de profesori si reformatori prin viziunile sale evocand comunitatea, cunoasterea si plenitudinea spirituala.” Datorita scrierilor sale, a fost distins cu mai multe doctorate onorifice, precum si premii pentru realizari remarcabile, printre care Premiul de Excelenta acordat de Associated Church Press. A publicat zece poezii, peste o suta de eseuri si cateva carti de succes, printre care „The Promise of Paradox” (Promisiunea paradoxului), „The Company of Strangers” (Printre straini), „To Know As We Are Known” (Sa stim dupa cum suntem stiuti), „The Active Life” (Viata activa) si „The Courage to Teach” (Curajul de a preda).

Este membru al Societatii Religioase a Prietenilor (Quakeri) si traieste in Madison, Wisconsin.