Lacrima

Oriunde mergea Eureka, era si el acolo: Ander, un baiat blond si misterios care ii spunea ca e in pericol. Acesta stia lucruri despre Eureka pe care fata inca nu le cunostea, dar nu si cel mai intunecat secret al ei: din clipa in care isi pierduse mama in urma unui accident ciudat, Eureka isi dorea sa fi murit la randul ei. Avea putine lucruri la care tinea cu adevarat: doar pe prietenul ei, Brooks, si niste amintiri de familie - un medalion, o piatra misterioasa si o carte veche despre o fata care a avut inima franta si a plans atat de mult, incat a scufundat un intreg continent sub apa marii.

Dar si Ander avea secretele lui. Povestea devine de-a dreptul obsedanta, iar viata Eurekai, mai intunecata decat si-ar fi inchipuit vreodata. Fragment din roman: „Familia Trejean locuia pe o plantatie restaurata, in districtul bogat din sudul orasului.

Campuri de bumbac flancau mica vecinatate de importanta istorica. Locuintele aveau coloane, doua etaje, straturi frumoase de azalee rosii si erau umbrite de stejari antebelici. Curbura golfului din jurul curtii din spate a casei familiei Trejean era ca un cot care oferea o priveliste dubla spre apa.

Toti elevii din clasa a douasprezecea si cei cu relatii din clasele mai mici fusesera invitati la Labirintul Uluitor. Era o traditie sa mergi cu barca si sa acostezi in partea dinspre golf a petrecerii. Cu un an inainte, Eureka si Cat calatorisera cu barca cu motor subreda a carei carma scartaia, la care fratele mai mare al lui Brooks, Seth, renuntase cand plecase la universitate.

Calatoria de o jumatate de ora in frig din New Iberia spre golf fusese aproape la fel de amuzanta precum petrecerea. In seara aceasta, deoarece Brooks nu era disponibil, Cat cautase alte variante de transport. Imbracandu-se, Eureka nu se putu abtine sa nu si-o imagineze pe Maya Cayce stand langa el pe barca, bagand mufa iPodului in difuzoarele portabile si mangaindu-i bicepsii.

Isi imagina parul ei revarsandu-i-se pe spate precum tentaculele unei caracatite negre, in timp ce barca plutea pe apa. In cele din urma, Julien Marsh, al carui prieten Tim avea o barca de agrement de culoare verde-menta din anii '60, cu locuri libere, se dovedi a fi solutia gasita de Cat. La ora opt, cand camioneta lui Julien parca in fata casei Eurekai, tatal ei statea la fereastra, band cafeaua rece ramasa in cana maro pe care, inainte ca masina de spalat vase sa stearga vopseaua, scria „Te iubesc, mama".

Eureka trase fermoarul impermeabilului ca sa acopere decolteul adanc cu paiete al unei rochii pentru care Cat petrecuse doar cinci minute pe Facetime sa o convinga de faptul ca nu era vulgara."