Kinderland

Kinderland a fost distins cu Premiul Radio Romania Cultural, sectiunea Proza (editia 2014), si cu Premiul Crystal la Festivalul International de la Vilenica (Slovenia) si a fost nominalizat la Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi si la Premiul literar „Augustin Fratila”. Este de asemenea tradus in germana si in slovena. La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina „mama” celor doi frati mai mici atunci cind parintii pleaca la munca in strainatate, dupa „bani lungi”.

Prin ochii fetitei descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat in majoritate de copii si batrini. Aici copiii invata singuri sa supravietuiasca, in timp ce asteapta sa li se implineasca cel mai frumos vis: intoarcerea parintilor acasa. Dar acestia nu se lasa induplecati nici atunci cind sint invocati prin ritualuri magice, pagine.

Parasiti, copiii se alina cu amintirile vagi ale unei vieti normale de familie, imitind, inainte de vreme, gesturile adultilor. Cristina povesteste despre cruzime si tandrete, despre durere si mingiiere, disperare si speranta – despre tara copiilor maturi, ale caror glasuri nu sint ascultate de nimeni. Fragment din romanul "Kinderland" de Liliana Corobca: "Cineva respira adanc sub pat.

Mama, cineva urias e sub pat si doarme adanc! Mi-e atat de frica, incat vreau sa strig! Respiratia inceteaza cand un frate intra si vorbeste ori cand deschid televizorul.

O aud doar cand e liniste. Uneori se opreste, ca si cum acel urias ar deschide un ochi, m-ar privi, l-ar inchide inapoi si ar adormi la loc. Stiu ca acolo sub pat nu e nimeni, dar simt intens o prezenta.

Odata am simtit aceeasi rasuflare uriasa la scoala, cand am intrat in clasa si nu era nimeni, ajunsesem prima, sala era deschisa, am pus geanta pe banca si am ascultat un pic linistea. Si am auzit. Poate pamantul asa respira, cand m-am dus la vie intr-o zi, singura, mergeam prin trifoi desculta si ma gadila la talpi iarba moale, am simtit pamantul ca pe un animal bland si iubitor, care ma mangaie cu tot ce are el, imi daruieste bunatati si ma iubeste ca un bunic sau ca o mama care tine copilul la piept.

Am ascultat parnantul si el respira. Atunci pe drum nu ma temeam de nimic. Daca vreun fir de iarba m-ar fi intrebat ceva, i-as fi raspuns, fara sa ma sperii.

Ma gandesc daca in casa noastra tot pamantul se aude respirand sau e altcineva. Nu vreau sa ma mai tem. "