Kant si ornitorincul

„In Kant si ornitorincul Eco revine asupra unor concepte fundamentale pe care le elaborase in Tratatul de semiotica generala (1975), dovedind ca gindirea semiotica evolueaza si ea in functie de noile solicitari epistemologice. El se revizuieste fara complexe fata de marii filosofi ai lumii (de la Aristotel la Kant si Heidegger), rediscutind cu mult aplomb teoretic chestiuni dintre cele mai controversate, precum semioza perceptiva, iconismul, raportul dintre limbaj, corp si experienta, referinta etc., din perspectiva cea mai recenta a stiintelor cognitive. Se clarifica astfel, prin deschiderea oferita de noile instrumente ale cunoasterii, categorii si tipuri gnoseologice ramase mai putin cercetate de catre semiolog...

Sintem convinsi ca metoda lui Eco va fi agreata de orice lector doritor sa-si sporeasca orizontul cunoasterii.” (Marin Mincu) Din cuprins: Despre fiinta Marco Polo si unicornul Peirce si cerneala neagra De la Kant la cognitivism Montezuma si caii Mintea Divina ca e-mail Cazul ciudat al doctorului Jekyll si al fratilor Hyde De la asemanarea perceptiva la similaritatile conceptuale Despre denotatie Traducere de Stefania Mincu Fragment din cartea "Kant si ornitorincul" de Umberto Eco "2.7. Ornitorincul Daca am ales ornitorincul ca exemplu de obiect necunoscut, aceasta nu e din pur capriciu. Ornitorincul a fost descoperit in Australia la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a fost mai intai numit watermole, duck-mole sau duckbilled platypus.

In 1799 este examinat in Anglia un exemplar impaiat si comunitatea naturalistilor nu-si crede ochilor, pana-ntr-acolo incat unii insinueaza ca ar fi vorba de gluma unui taxidermist. Cum anume se ajunge sa fie studiat si definit voi spune in 4.5.1. Fapt este ca atunci cand apare ornitorincul in Occident, Kant isi scrisese deja operele (ultima opera publicata, Antropologia din perspectiva pragmatica, este din 1798).

Cand se incepe sa se discute despre ornitorinc, Kant intrase deja in faza lui de obnubilare mintala ; poate ca cineva i-a mentionat lucrul, dar tot ar fi fost niste stiri imprecise. Cand se hotaraste pana la urma ca orni-torincul e un mamifer care depune oua, Kant este mort de optzeci de ani. Suntem asadar liberi sa urmarim experimentul nostru mental si sa hotaram (noi) ce ar fi facut Kant in fata ornitorincului.

Ar fi fost vorba sa-i inchipuie schema, pornind de la impresii sensibile, dar aceste impresii sensibile nu se adaptau nici unei scheme anterioare (cum se puteau pune la un loc ciocul si labele palmate cu parul si cu coada de castor, sau ideea de castor cu aceea a unui animal ovipar, cum se putea vedea o pasare acolo unde aparea un patruped, si un patruped acolo unde aparea o pasare ?). Kant s-ar fi gasit in aceeasi situatie ca si Aristotel cand, trasand toate regulile posibile pentru a distinge rumegatoarele de celelalte animale, oricum o lua, nu reusea deloc sa gaseasca locul camilei, care scapa oricarei defi-nitii prin gen si diferenta, si daca isi adecva una, alunga din acelasi spatiu definitoriu boul, care totusi rumega si el"."