Jurnalul de la Păltiniș

Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic in cultura umanista Editie de lux. Editie aniversara 30 de ani Mult iubite Domnule Noica, Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra.

Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc. Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna. De "despartit" poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile.

Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra... - Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982 O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata. - Constantin Noica O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.

- Constantin Noica Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultura e a sta intr-un picior.

In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang. Acesta e raportul.

- Constantin Noica, Jurnal de idei Asist cu bucurie la "despartirea" lui Gabriel de mine. O grabesc chiar. Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit.

Sau poate legat numai de departele meu... - Constantin Noica, Jurnal de idei Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic in cultura umanista Editie de lux.

Editie aniversara 30 de ani Mult iubite Domnule Noica, Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra. Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc. Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna.

De "despartit" poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile. Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra... - Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982 O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.

- Constantin Noica O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata. - Constantin Noica Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut.

A face cultura e a sta intr-un picior. In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang.

Acesta e raportul. - Constantin Noica, Jurnal de idei Asist cu bucurie la "despartirea" lui Gabriel de mine. O grabesc chiar.

Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu... - Constantin Noica, Jurnal de idei