Jurnalistul. Personalitate si profesie

Nu este nici mai inalt, nici mai drept, nici mai bun, nici mai scolit decat multi dintre semenii sai. Insa el reuseste sa radiografieze deopotriva binele si raul unei lumi si sa prezinte faptele intr-o structura logica simpla, accesibila tuturor. Nu este scriitor pentru ca, potrivit cutumelor meseriei sale, nu are dreptul sa fabuleze, si nici actor, chiar daca participa intens la spectacolul vietii.

Nu este un politician, fiindca deciziile sale nu au o argumentatie electorala si nici un judecator, pentru ca judecatile lui nu constituie sentinte. Detestat si deopotriva adulat, uneori pentru acelasi motiv – rosteste adevaruri incomode – , dar cel mai adesea privit cu neutralitate de catre semenii sai, jurnalistul, pentru ca despre el este vorba, reprezinta exponentul unei categorii profesionale eterogene, dificil de incadrat in tiparele profesiilor clasice. Privit cand ca un boem fara leac, cand ca un analist riguros, jurnalistul este, in cele din urma, un „produs social” al timpului in care traieste, dar si o individualitate bine conturata, cu un set de trasaturi specifice care-i confera succesul in profesie.

In calitate de psiholog, dar si de jurnalist cu o experienta in presa centrala de mai bine de un deceniu si jumatate, am incercat sa identific - si totodata sa cuantific – un set de trasaturi psihologice ale acestui profesionist al stirilor. Efor­turile mele sunt prezentate, detaliat, in aceasta carte si pot servi drept ghid atat tinerilor aflati in cautarea unei prestigioase cariere jurnalistice, cat si profesionistilor din domeniul resur­selor umane. Lucrarea este conceputa in doua parti corelate.

In prima parte (capitolele I si II) am avut in vedere atat definirea conceptelor psihologice de baza (profil, trasatura, factor), necesare fundamentarii unui profil personologic valid, cat si examinarea caracteristicilor activitatii ziaristului, prin prisma functiilor informationale si operationale indeplinite de acesta in cadrul organizatiei de presa. Modelele explicativ-interpretative ale competentei specific jurnalistice au fost explorate distinct. De asemenea, am infatisat, in calitate de premise metodologice, marile directii de cercetare in domeniul elaborarii profilurilor personologice, pentru ca apoi sa prezint modelul propriu de investigatie, realizat in consonanta cu directiile metodologice anterior conturate, dar si cu o serie de exigente referitoare la constituirea loturilor experimentale si la metodele utilizate.

Cea de-a doua parte a lucrarii (capitolele II – VI) a constituit „centrul de greutate” al cercetarii si a avut o finalitate aplicativa expresa: realizarea psihoprofesiogramei jurnalistului, in baza ancorelor profilului personologic elaborat. Mai precis, scorurile celor 57 de variabile psihologice incluse in modelul investigativ au fost explorate pe trei niveluri de „adancime” - analiza primara (medii, procente, distributii, semnificatia dife­ren­telor intre medii), analiza corelationala si analiza factoriala. In baza nucleelor cu functie performantiala iden­tificate cu ajutorul procedurilor statistico-matematice de prelucrare a datelor, am desprins un profil personologic al jurnalistului supe­rior conceptualizat.

„Ancorele” acestui profil au fost integrate in psihoprofesiograma, in calitate de particularitati psihice „de format”, alaturi de alte trasaturi care se impun a fi optimizate in cadrul instruirii scolare a viitorilor jurnalisti sau pe parcursul activitatii, in cazul profesionistilor domeniului. Realizarea profilului personologic al jurnalistului nu are precedent in cercetarea psihologica autohtona. Modelul de investigatie pe care l-am utilizat a pornit de la premisa ca alcatuirea unui profil personologic tinteste finalitati care tin, in primul rand, de resorturile psihologiei organizationale (realiza­rea psihoprofesiogramei, recrutarea personalului).

Demersul de investigare a profilului personologic a urmarit astfel identi­ficarea la angajatii competitivi a acelor trasaturi care pot conduce la obtinerea succesului profesional si implicit la competitivitatea organizatiilor de presa. * * * "Detestat si deopotriva adulat, uneori pentru acelasi motiv – rosteste adevaruri incomode – , jurnalistul reprezinta exponentul unei categorii profesionale eterogene, dificil de incadrat in tiparele profesiilor clasice. Privit cand ca un boem fara leac, cand ca un analist riguros, jurnalistul este un „produs social” al timpului in care traieste dar si o individualitate bine conturata, cu un set de trasaturi specifice care-i confera succesul in profesie.

In calitate de psiholog si de jurnalist cu o experienta in presa centrala de mai bine de un deceniu si jumatate, am incercat sa identific – si totodata sa cuantific – profilul de personalitate al acestui profesionist al stirilor. Trasaturile sau „ancorele” profilului pot servi drept ghid atat tinerilor aflati in cautarea unei prestigioase cariere jurnalistice, cat si profesionistilor din domeniul resurselor umane. In incheiere, le multumesc colegilor jurnalisti care au renuntat temporar la rolul lor clasic, acela de a pune intrebari, pentru a se transforma ei insisi in subiect de investigatie."