Jurnal de departe in timp de pandemie

Suntem inca intr-o perioada particulara si neasteptata din viata noastra, desi tot speram ca aceasta se va termina si vom reusi sa ne continuam viata intr-un mod cat mai normal. Trecem printr-o situatie cu care acum ne-am mai obisnuit, dar care la inceput a fost deosebit de grea si la care atunci fiecare dintre noi a reactionat si s-a raportat in mod diferit, dupa caracterul si insusirile cu care Dumnezeu l-a inzestrat. Eu am trait momentul cu multa ingrijorare pentru ca ma gaseam la 2.000 de km.

de Romania, locul pe care il mai numesc inca acasa (desi sunt in Italia de vreo 16 ani), in care mi-am lasat parintii si sora, prietenii si multe alte persoane dragi pe care ar fi trebuit sa le vad de Paste si pentru care am fost mai ingrijorata decat pentru mine in acele momente. A fost un soc neasteptat lockdown-ul in care a intrat Italia repede si pe neprevazute in data de 5 martie 2020 si datorita caruia viata mi s-a schimbat si mie dintr-o data, trecand de la a fi ocupata toata ziua cu munca mea de profesor, la a sta inchisa in casa pentru doua luni gandindu-ma mai tot timpul ca s-ar putea ca virusul sa se apropie si de cei dragi ai mei (cu tot optimismul care ma caracterizeaza de obicei) si incercand sa gasesc partea plina a paharului, convinsa ca orice lucru, oricat de negativ, are si parti bune. Preocuparile mi le-am marturisit si altor prieteni si cunoscuti care se interesau de situatia dezastruoasa in care se afla Italia, asa incat mi s-a cerut sa scriu cate ceva din experienta noastra, a celor din Italia, mai intai pentru jurnalul Graiul Maramuresului de la mine din judet (pentru care mai scrisesem), apoi pentru jurnalul on-line stiripesurse.ro.

Asadar, am inceput sa scriu, pentru ca nu puteam sa fac nimic mai util atunci si asta a devenit pentru mine nu doar o eliberare, ci si cel mai potrivit mod in care puteam sa ma simt si eu intr-un fel utila si legata de Romania in acele momente. Am scris foarte mult, mai ales in cele doua luni in care am stat inchisa in casa, dar si dupa. Din ceea ce am scris, am selectat pentru aceasta carte douazeci si cinci de articole (scrise de la inceputul lunii martie 2020 pana in aprilie 2021) pe care le-am scris pentru cele doua jurnale amintite, pentru un Anuar al singurei edituri romanesti din Italia, editura Rediviva din Milano, pentru revista Orizonturi culturale italo-romane si pentru revista on-line Timpul Belgia, la care am adaugat unul nou - scris in august 2021, atunci cand am decis sa-i dau viata acestei carti - articol nepublicat, conceput ca incheiere pentru aceste texte reunite.

La sfarsitul fiecarui articol am precizat prima publicatie in care a aparut si data, aceasta fiind si foarte apropiata, in general, de cea la care l-am creat. Din ceea ce am scris in aceasta perioada transpar gandurile, preocuparile, temerile, sperantele, observatiile, iluziile si deziluziile mele (in sintonie cu dificultatea momentului prin care treceam, cu momente de varf sau de relativa relaxare), care au fost, sunt sigura de asta, si ale altor persoane aflate, la fel ca mine, departe de tara, sau, de ce nu, in Romania, dar care au trait cu constiinta faptului ca virusul acela neiertator ar putea sa le ia pe ele sau pe cele mai dragi fiinte fara a avea nici macar posibilitatea de a se obisnui cu ideea pierderii si, cu atat mai mult, fara a putea face ceva pentru a impiedica asta.