Jumatatea pierduta

Jumatatea pierduta este ultimul volum din trilogia Half Life. Un razboi interminabil. Un erou invincibil.

O dragoste eterna. Alianta risca sa piarda razboiul, iar arma ei suprema, vrajitorul adolescent Nathan Byrn, isi pierde incet mintile. Cu toate omorurile din palmares, Nathan tot n-a reusit sa puna capat regimului despotic al Consiliului Vrajitorilor Albi din Anglia.

Si nici sa-si atinga telul personal: sa se razbune pe Annalise, fata pe care a iubit-o pe vremuri, inainte ca ea sa comita o crima de neconceput. Gabriel, tovarasul sau cel mai apropiat, il indeamna sa fuga impreuna si sa se stabileasca intr-un coltisor linistit de lume. Insa e posibil ca nici macar dragostea lui Gabriel sa nu-l mai scape cu viata din razboi si nici sa-l salveze de sine insusi.

Mai mult decat o simpla poveste cu vrajitori si vrajitoare din Europa zilelor noastre, volumul final al trilogiei Half Life este o meditatie dureroasa pe tema supravietuirii si exploatarii, a binelui si-a raului, precum si a riscurilor pe care ni le asumam atunci cand iubim. Din trilogia Half Life fac parte: Jumatatea rea Jumatatea salbatica Jumatatea pierduta Fragment din roman: “Apare Wallend deasupra mea. Nu stiu ce cauta aici.

Wallend care m-a tatuat si a facut experimente pe mine, probabil ca s-a intors sa continue. Sta aplecat deasupra mea, iar eu zac la pamant, legat. Wallend tine in mana un fier de insemnat, albit la capat, de incins ce e.

Il ridica sa mi-l arate, apoi il lipeste de stomacul meu si ma arde, ma zvarcolesc cat pot sa scap de el, insa fierul patrunde si mai adanc. Nu stiu decat ca vreau sa mor. Insa nu i-o spun.

E secretul meu. Stiu ca o sa mor repede. Haide, mori odata!

Wallend a disparut. Nu mai e! Am nevoie sa ma omoare neaparat, ii strig sa ma omoare.

Sau sunt deja mort? E intuneric. Probabil m-au ingropat.

Bine. E frig. Oare am murit?

Sunt intr-o celula din cladirea Consiliului — nicio fereastra, podea de ciment, pereti de caramida. E o penumbra mohorata, insa se vede o silueta ingenuncheata in fata mea. Ma duc la ea.

Annalise. Are mainile legate. Scot Fairbornul din teaca.

Annalise se uita in ochii mei si-mi spune: - Te iubesc. Esti printul meu. M-ai salvat.

Tin in mana Fairbornul insetat de sange. Nu stiu ce sa fac. S-o omor pe Annalise?

Bezna. Pace. Oare sunt viu sau mort?

Sper ca sunt mort. Mi-e frig. Sunt in celula, insa nu sunt legat cu lanturi de perete.

Ma uit dupa Annalise, care nu mai e aici. Pe podea e alta silueta ingenuncheata. Soul.

Iar acum vad ca langa el sta Wallend, apoi o vad pe Jessica, si langa ea, un Vanator pe care nu-l recunosc, iar langa Vanatorul asta e un alt Vanator. O groaza de Vanatori. Celula e mult mai mare decat tin minte.

Strabat sirul de detinuti ingenuncheati. Toti sunt in negru. Toti sunt in genunchi.

Cu retele plecate. Trebuie sa-i omor pe toti. Numai ca sirul lung de tot, nu se mai termina.”