Joia patimilor

Joia patimilor este un roman istoric. Un roman istoric, in traditia romanului realist ardelenesc. Lectura lui atenta descopera insa, din umbra, un mare model, un model de care nici nu stiu daca autorul a fost sau nu constient.

Este modelul romanului istoric tolstoian. Ca si acolo, si aici, in Joia patimilor, vom descoperi alaturi de personaje de fictiune si personaje istorice reale, care apar in aceste pagini ca prezente fugare, mai mult sau mai putin consistente. E vorba indeosebi de cativa dintre fruntasii romanilor din Ardeal, in acel moment al inceputului de veac XX consecutiv Primului Razboi Mondial si Marii Uniri a Ardealului cu Romania.

Ii vom descoperi in universul romanului, pe cativa dintre ei, pe Stefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputatii romanilor in Parlamentul de la Buda­pesta, Mihali, atatia si atatia altii, prezente, spun, mai mult sau mai putin fugare, dar, cu siguranta, memorabile. Sunt taiati in cateva linii, insa linii care nu se uita, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea maretiei, sunt de fapt busturi ce pozeaza pentru vesnicie. Este reconfortant sa descoperi cum scriitorul a castigat acest pariu, fiindca pentru orice romancier ce-si propune sa infrunte aceasta provocare, este o victorie sa faca sa apara in pagi­nile literaturii lui de fictiune personaje cunoscute despre care cititorul afla din carti de istorie.

- Liviu Petrescu Ardeleanul Liviu Rebreanu a dat literaturii noastre teribilul roman al rascoalelor din 1907 de la sud de Carpati si iata ca acum argeseanul Horia Badescu publica o concentrata cronica a unui eveniment sinistru din Maramures, intamplat imediat dupa unirea din 1918. Aceasta apropiere peste timp nu-i deloc intamplatoare, cel putin din perspectiva romanesca. Este surprinzator cum poetul acesta profund liric, printre putinii care mai cred ca poezia ramane totusi expresie si cantec in veacul tuturor cinismelor, a invatat, in proza, lectia lui Rebreanu.

Desigur, nu este vorba de o imitatie, ci de forta de a face credibil estetic un eveniment real din istoria noastra cu niste procedee, pana la un punct, similare. - Petru Poanta Exis­ta momente in viata unei natiuni care inchid in ele intreaga istorie a acesteia. Asemenea momente spun totul despre sufletul acestei natiuni si despre fe­lul ei de a fi in lume.

Ase­menea momente se cer rea­mintite mereu, pentru puterea lor modelatoare, pen­tru datoria fata de acei oa­meni care au dat frumusete si inaltare clipelor tragice. Am scris aceasta carte cu gandul la ei, dar si cu gandul la noi, cei de astazi. Pentru a ne reaminti, dar si pentru a invata.

Am scris aceasta carte pentru prietenii mei din Tara Lapusului, cei care m-au primit intotdeauna ca pe unul de-ai lor, pentru invatatorul Roman Precup, cel cu inima cat toa­ta Transilvania, cel care mi-a vorbit prima oara des­pre aceste intamplari de de­mult. Am scris despre dra­goste si ura, despre sange si lacrimi, dar mai cu seama despre straduinta de a ramane oameni si frati. - Horia Badescu