Jocul Leului

Jocul leului, scrisa de celebrul romancier Nelson DeMille, reprezinta o capodopera a genului. Astfel, inca din primele pagini ale cartii, cititorul este introdus in atmosfera tensionanta a aeroportului din New York, unde fortele reunite ale FBI-ului, CIA-ului si politiei asteapta un zbor de pasageri ce vine de la Paris. La bordul avionului sint agenti ce il escorteaza pe renumitul terorist libian, Asad Khalil, supranumit Leul, cel ce a ingrozit intreaga lume cu actiunile sale sangeroase.

De unde atata cruzime si lipsa de scrupule adunate intr-un singur om? Rand pe rand, aflam motivatiile lui Asad Khalil, generate cu multi ani in urma, inca de pe vremea cand era copil, de bombardarea Libiei. Dar, desi totul este programat cu minutiozitate, ceva pare sa nu fie deloc in regula.

Dintr-o data, politistul John Corey, coordonatorul operatiunii, constata ca se afla in cel mai ciudat si periculos caz din cariera sa, fiind imperios necesar sa anihileze un pericol major. Lucrurile se precipita, ajungand la limita paroxismului. Ceea ce parea invincibil se dovedeste extrem de vulnerabil.

Incredibilul capata contur real. Cu o abilitate extraordinara, Leul isi ridiculizeaza dusmanii. Dezlantuirea lui paraoida se dovedeste la un moment dat imposibil de oprit.

Si, totusi... Fragment din volum: „Andy McGill isi lua toporisca de pe umar si o apuca in mina stinga, iar cu dosul miinii drepte, inmanusate, atinse usa aeronavei. Dosul manusii de protectie era subtire si, teoretic, putea simti fierbinteala prin ea.

Astepta citeva secunde, dar nu simti nimic. Duse mina la clanta externa pentru cazuri de urgenta si trase. Clanta iesi din canelura ei, iar McGill o impinse in sus pentru a debloca toboganul de evacuare.

Arunca o privire in spate si dedesubt si vazu un politist in costum de protectie aflat la sol, in dreapta lui. Acesta tinea arma indreptata spre usa inchisa a aeronavei. Celalalt vehicul de interventie, Echipa patru, se afla la cincisprezece metri in urma masinii lui, iar individul de pe platforma tintea spre el tunul pentru spuma.

Toti aveau masti de gaze si nu ii putea recunoaste, dar avea incredere in ei, deci nu mai conta. Tipul de la tunul de spuma ridica degetul mare in sus. McGill intelese gestul.

Andy McGill apuca strins clanta si apasa. Daca aeronava era inca presurizata, usa nu se va misca, iar el va trebui sa sparga geamul mic al usii cu toporisca pentru a depresuriza interiorul si a permite sa iasa gazele si fumul. Continua apasarea si brusc usa incepu sa se deschida spre interior.

Lasa clanta din mina si usa continua sa se deschida automat pina intra in lacasul ei. McGill se apleca peste pragul usii pentru a simti urme de fum, gaze sau caldura. Nimic din toate acestea.

Fara sa mai piarda nici o secunda, McGill se strecura in aeronava. Privi repede in jur si vazu ca se afla pe coridorul din fata, asa cum rezulta din planul parterului avionului. Isi verifica masca de gaze si felul in care putea respira, apoi propti toporisca de perete."