Jocul cu margele de sticla

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura In Jocul cu margele de sticla clasicismul armonios si echilibrat se interfereaza cu romantismul avantat si patetic, ambele au numeroase puncte de tangenta cu realismul si nu se refuza contactului innoitor cu expresionismul si suprarealismul. Motive, tipologii, procedee, mijloace de expresie aparent ireconciliabile celebreaza in scrisul lui Hermann Hesse intalniri amicale, ca pentru a demonstra ca nimic nu este inutil si pe deplin perisabil in experienta creatoare a secolelor. Carte recomandata de Gabriela Alexandrescu in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti".

Fragment din cartea "Jocul cu margele de sticla" de Herman Hesse "Jocul cu margele de sticla, odinioara mijloc special de amuzament cand pentru matematicieni, cand pentru filologi, cand pentru muzicieni, a adus din ce in ce mai mult toate activitatile cu adevarat spirituale sub puterea vrajii lui. Cateva vechi academii, unele loji si mai ales stravechea Liga a calatorilor in Orientul Apropiat si-au indreptat atentia spre el. Chiar si unele ordine catolice au presimtit aici o noua atmosfera spirituala si s-au lasat fermecate de ea, mai ales in unele manastiri benedictine s-a acordat jocului un interes atat de viu, incat inca de atunci s-a pus acut problema, reactualizata mai tarziu cand si cand, daca in definitiv Biserica si curia papala ar trebui sa tolereze, sa sprijine sau sa interzica acest joc.

De la marea realizare a invatatului din Basel, jocul a evoluat rapid si pe deplin spre ceea ce este si astazi: chintesenta activitatilor intelectuale si a muzicii, cultul sublim, acea Unio Mystical a partilor distincte ale intregii Universitas Litterarum. In viata noastra, el a preluat in parte rolul artei, in parte pe cel al filosofiei speculative si a fost numit nu rareori, de exemplu in vremea lui Plinius ZiegenhalB, cu acea expresie ce provine inca din literatura epocii foiletonistice si care pentru acea epoca exprima telul visat de multe spirite capabile de intuitie: teatru magic. Daca, de la inceputurile lui, jocul cu margele de sticla progresase incomensurabil ca tehnica si volum al materiei si, in ceea ce priveste exigentele spirituale impuse jucatorilor, devenise o arta si stiinta superioare, totusi, in vremea invatatului din Basel ii mai lipsea inca ceva esential.

Anume, fiecare joc era pana atunci o inscriere, ordonare, grupare si opunere de reprezentari concentrate din numeroase domenii ale gandirii si ale frumosului, o ra-pida reamintire de valori si forme eterne, un iute si vir-tuos zbor prin imperiul spiritului."