J

Amplasata intr-o lume in care memoria colectiva a disparut, J este o satira neagra si, in acelasi timp, un roman psihologic. Vietile personajelor stau sub semnul unei catastrofe a trecutului, invaluita in suspiciune si negare, exprimata ca o soapta obscena: CEEA CE S-A INTAMPLAT, DACA S-A INTAMPLAT. in aceasta societate distopica acoperita de hipnoza morala, muzica si cartile au cazut in desuetitudine, trecutul familiilor a fost sters si numele au fost schimbate.

Doi oameni se indragostesc, fara sa stie de unde vin si nici incotro se indreapta. Ei nu sunt siguri daca nu cumva au fost impinsi unul in bratele celuilalt; dar cine sa o fi facut si, mai ales, de ce? J invita la o comparatie cu 1984 de George Orwell sau cu Minunata lume noua, a lui Aldous Huxley.

Fragment din roman: “Esme Nussbaum fusese si ea captivata, cand o zarise prima data pe Ailinn in grupul de lectura, de frumusetea neteda a fruntii ei. Esme nu era, asa cum crezuse taica-sau, o lesbiana. Greseala lui cruda consta in faptul ca presupunea ca toata lumea trebuia sa fie de o anume orientare sexuala - in caz contrar, daca greseai, trebuie sa platesti, in timp ce multi oameni, in opinia lui Esme, nu erau nici una, nici cealalta, in general indiferenti fata de toata aceasta afacere despre sex si gen.

Ea facea parte dintre acestia din urma. Se indragostise de felul de a fi al oamenilor, nu de trupurile lor si nu dorea nimic in schimb. Ailinn trezise in ea niste sentimente pe care le recunoscuse fericita ca fiind maternale.

Si fata avea nevoie, desi nu-i era prea clar, exact de asta. Esme era convinsa ca ar fi simtit acelasi lucru si ar fi actionat in conformitate, chiar daca n-ar fi fost hotarat s-o intalneasca, inarmata cu un set de intentii foarte speciale fata de directia in care ea dorea - nu, nu dorea, avea nevoie - ca Ailinn sa mearga. Fusese surprinsa de frumusetea fetei.

Nu ca s-ar fi asteptat sa intalneasca pe cineva cu ochi cazuti si buze umflate si urechi ca o coada de ceasca de cafea, dar ii venise greu sa se elibereze de toate ideile preconcepute legate de uratenie sau, alternativ, de cele legate de exotism. Dar, cu exceptia parului ei foarte des, Ailinn nu se potrivea cu niciuna din descrierile pe care, de-a lungul anilor, Esme Nussbaum le dobandise din carti. Chiar si fruntea frumoasa a fetei - care, cu certitudine, era departe de a fi tesita - nu se inscria intr-o anume ordine etnica, diferita, a fruntilor.

Cu toate acestea, se trezea uneori, in timpul primelor lor intalniri, cautand dovezi de particularitate - nu in sens peiorativ, ci in legatura cu o maniera neobisnuita si specifica de exprimare si gandire."