Iubirea ca un mod de viață

Iubirea ca un mod de viata. Sapte trasaturi de caracter ce va vor imbunatati relatiile cu cei din jur. Editia a II- a Cred ca oamenii obisnuiti sunt cei care detin secretul consolidarii unei societati in care relatiile cu ceilalti sunt fundamentale, in care sprijinul acordat semenilor reprezinta un gest natural si in care copiii cresc respectandu-se unii pe altii si, da, chiar iubindu-se reciproc.

Lucrurile acestea nu sunt utopice. De fapt, ele sunt cat se poate de tangibile, pentru fiecare om in parte. - Gary Chapman Gary Chapman este un cunoscut consilier matrimonial, renumit pentru seminariile sale pe probleme de cuplu pe care le sustine in toata lumea, si totodata un autor de succes.

A scris mai mult de 15 carti, care reprezinta adevarate binecuvantari pentru mii de cupluri aflate in impas. Cartea Cele cinci limbaje ale iubirii (aparuta la Curtea Veche Publishing in anul 2000 si aflata acum la a treia editie) s-a vandut in mai mult de 3 milioane de exemplare in limba engleza si a fost tradusa in 34 de limbi. La Curtea Veche Publishing au mai aparut Sperante pentru cei despartiti (2001) si Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor (2001), ultima scrisa impreuna cu Ross Campbell.

Fragment din cartea "Iubirea ca un mod de viata" de Gary Chapman: "Esenta iubirii In copilarie, eu si prietenii mei am fost invatati sa urmam invataturile biblice si sa fim buni unii cu altii, dar asta nu insemna ca toti colegii mei de la scoala duminicala respectau aceste pilde. Unii dintre copii se purtau frumos cu ceilalti, dar numai pana cand cineva le fura vreo jucarie, le strica vreo plansa desenata sau ii impingea in fantana arteziana. Cand erau provocati, ei uitau cu totul de bunatate si redeveneau niste copii egocentrici.

Prin comportamentul lor, parca le spuneau celorlalti: "Nu va puneti cu mine si nu va atingeti de lucrurile mele!" Unii dintre ei nu se purtau frumos aproape niciodata cu cei din jur. intre copiii printre care am crescut, regula generala parea sa fie ca acestia erau buni cu cei care, la randul lor, erau buni cu ei si ca se purtau urat cu cei care, desigur, ii tratau urat. Am constatat ca, in aceasta privinta, adultii nu sunt cu mult diferiti de copii.

Sotul se poarta frumos cu sotia lui atunci cand si aceasta se poarta frumos cu el. El duce bucuros gunoiul atunci cand ea ii pregateste o cina savuroasa. Barbatul ii vorbeste frumos femeii atunci cand aceasta ii vorbeste la fel de frumos.

El da zor sa-i spele masina dupa ce a impartasit cu ea o experienta sexuala satisfacatoare. Dar oare cum ar fi sa dam dovada de bunatate chiar si atunci cand suntem nedreptatiti sau tratati urat de catre ceilalti? In acest sens, un barbat casatorit mi-a povestit experienta lui: „Fusesem dur cu sotia mea, respingandu-i ideile si spunandu-i ca ceea ce afirma nu avea nicio logica.

Am ridicat tonul la ea si i-am spus exact ceea ce gandeam. Atunci, sotia mea a iesit din camera, iar eu m-am reasezat in fata televizorului, sa urmaresc meciul."