Iubire si obstacole

Aleksandar Hemon povesteste despre copilarie ca despre razboi si priveste razboiul cu familiaritate. Umorul se manifesta cu cele mai neasteptate gesturi, iar drama se ascunde in locuri unde nu esti obisnuit sa privesti. Ca orice carte adevarata, povestirile sale iti arata si mai clar obstacolele vietii.

- MARIUS CHIVU Cel mai bun lucru la care pot spera personajele lui Hemon este intersectarea ocazionala cu fictiunea. Poate ca in viata reala cititorii sai nu pot spera nici ei la mai mult, dar in povestile lui se pot bucura de desavarsirea artistica stranie, solitara a imaginatiei individuale de la o distanta pe care nu o simti nicicum ca distanta. - THE NEW YORK TIMES Hemon aranjeaza cuvintele ca nestematele dintr-un colier.

O cravata sta aruncata pe un scaun ca un tendon rigidizat, o masina este inscriptionata cu gandurile altcuiva, dintii unui personaj sunt precum tuburile unei orgi. Cu un control otelit si un ochi antic, Hemon a asamblat aici inca o opera extraordinara. - PUBLISHERS WEEKLY Fragment din cartea "Iubire si obstacole" de Aleksandar Hemon "In Murska Sobota am experimentat cu adevarat tristetea ineluctabila a camerelor de hotel: un spirit cu un carnet pe care nimeni nu l-a folosit sa scrie ceva; cuvertura cu flori de un mov infernal; o fotografie alb-negru a unei statiuni litorale lipsite de suflet; un cos de gunoi cu servetele mototolite sugerand un futut grabit, dezordonat.

Fereastra dadea catre acoperisul de beton al unui garaj, cu o baltoaca in mijloc stralucind ca mirajul unui lac in desert. In niciun caz nu aveam de gand sa-mi petrec noaptea singur in aceasta grota a tristetii. Trebuia sa gasesc acele locuri cu o mare densitate de tinerete, unde tinere slovene atragatoare se adunau in grupuri, respingand ferm avansurile stangace ale baietilor sloveni, pastrandu-si fecioria pentru un bosniac inzestrat cu o pilula, trupul lui, o comoara de descoperit.

Strada principala parea sa fi fost recent depopulata; doar cate un autobuz gol trecea din cand in cand, cu farurile sterse. Nu erau cafenele sau baruri sau tineri carora sa ma alatur, doar vitrinele magazinelor inchise: manechine intepenite cu bratele deschise intr-un gest obscur de bun-venit; turnuri de oale concentrice langa familii de tigai; pantofi desperecheati aliniati pe un rastel, atat de diferiti in forma si marime, incat fiecare parea sa reprezinte o persoana disparuta. Si magazinul la care urma sa merg a doua zi sa cumpar intrarea familiei mele intr-un viitor abundent.

In vitrina, o lada frigorifica enorma stralucea ca intr-o reclama paradisiaca. M-am hotarat sa explorez strazile alaturate si n-am gasit decat un sir adormit de case, murmurul cosmaresc al televizoarelor razbatand prin mijloace de ferestre tacute. Ici-colo, cerul era patat eu stele.

In departare, o firma de neon afisa numele unui bar numit Bar, si am pornit-o intr-acolo."