Iubire și dăruire

In iubirea de Dumnezeu si de aproapele sunt cuprinse toate poruncile, toate legile, fiindca un om care iubeste nu poate sa faca rau altui om. Este mare bucurie sa putem aduce zambetul pe o fata intristata, sa putem aduce speranta unde este deznadejde, sa putem aduce lumina unde e intuneric. Prin „Pilda samarineanului milostiv", Domnul Iisus Hristos ne arata ca iubirea si daruirea nu tin de locul sau tara in care traim, nu tin de religie sau culoarea pielii, nu tin de bogatie sau de saracie, ci tin doar de calitatea de a fi OM.

Numai un om care iubeste omul poate spune ca Il iubeste pe Dumnezeu, Care ne iubeste pe toti, indiferent cine suntem si unde locuim si Care ne indeamna: „Fiti lumina a lumii prin ganduri, cuvinte si fapte bune!" - Parintele Episcop Macarie Dragoi al Europei de Nord Fragment din cartea "Iubire si daruire - Pilda samarineanului milostiv" de Cristian Balos: „- Bunicule, ce inseamna „Postul Mare"? trecu fetita direct la subiect. - Draga mea nepotica, prin post noi intelegem o abtinere de la mancarea care provine de la animale, adica: oua, lapte, branza, peste, carne.

- Doar atat? Nu este asa greu sa postesti... - Nu doar atat.

In timp ce postim, noi ne straduim sa nu facem fapte rele, adica pacate. De asemenea, luptam sa facem fapte bune. Cu alte cuvinte, inlocuim ceea ce este rau cu ceea ce este bine.

- Aha! A face fapte rele inseamna a nu fi cuminte, a nu asculta de parinti si de bunici, a fi obraznic la scoala, a nu-i ajuta pe cei necajiti? - Da, ai dreptate.

- De ce se numeste „mare"? Poate fi si „mic"? - Se numeste „mare" pentru ca este un post mai lung, o perioada de timp in care ne pregatim pentru marea sarbatoare a Invierii Domnului Iisus Hristos, adica pentru Pasti.

E vorba de sapte saptamani de post, in care ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu si de cei din jurul nostru, in care ne dorim sa fim cat mai iubitori, mai iertatori si mai buni. - Cum putem face fapte bune? intreba Carina, trecand subtil la urmatorul nivel al dialogului.

In timp ce bunicul se gandea cum ar putea sa raspunda cat mai bine si cat mai pe inteles la aceasta intrebare, intra pe poarta, alergand, Casian, fratele Carinutei. Avea un ghiozdan urias in spate. Venea de la scoala.

El este in clasa a V-a. I se citea pe chip faptul ca era obosit si flamand, dupa o zi grea, in care avusese un test la matematica si unul la istorie. In ciuda oboselii, era vesel, semn ca stiuse la teste.

Din spatele portii, auzise intrebarea surioarei lui, cea referitoare la faptele bune.”