Istoria jurnalismului bihorean. Presă (1989-2000)

Istoria jurnalismului bihorean. Presa (1989-2000) este o monografie laudabila din mai multe puncte de vedere. O diagnoza a unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene culturale, presa, incluzand aici publicatiile periodice editate in Oradea, Beius, Marghita, Alesd si Salonta.

Multifatetata, inter si trans-disciplinara, deoarece avem de-a face cu o abordari si interpretari sociologice, psihologice si, deasupra tuturor, istorice. Autorul face parte din specia atat de rara la noi, a istoricului jurnalismului, atent la mediamorfozele etapei analizate, la cresterile si descresterile inregistrate, la multe alte manifestari din zona sa de interes. Apreciez, de asemenea, efortul de a stabili taxonomii, asa cum s-a intamplat cu distributia "presa de emergenta", respectiv "presa de elan".

Metarealitatea instituita de presa comunista gaseste in cartea de fata o competenta radiografie. Este vorba despre un pseudo-jurnalism, de o butaforie penibila in esenta ei, si paguboasa, in sensul ca a manipulat milioane de oameni care s-au expus propagandei comuniste. Ceea ce s-a intamplat in Bihor nu este total diferit de ceea s-a manifestat in celelalte judete.

Din momentul prabusirii regimului comunist presa oficiala s-a recalibrat, a servit interesele noii puteri politice, insa de asta data discutam despre afirmarea alternativelor, a presei private. Istoria ziarului Crisana, micromonografii ale periodicelor reprezentative, relatiile dintre redactii si diversele entitati politice si/sau economice, modalitatile de acoperire jurnalistica a diverselor evenimente, adresele si componenta redactiilor, elemente de cost s.a.m.d. sunt atent prezentate pentru fiecare dintre titlurile evocate.

Exista in lucrare enunturi care ar fi putut fi devize, daca tehnologiile nu ar fi dat peste cap dezirabilul nivel de asezare a practicilor jurnalistice. Cum ar fi "lungul drum al jurnalismului catre profesiune", adica tranzitia de la hazard la profesie regulata, am putea spune. Numai ca ceea ce parea ireversibil, s-a dovedit reversibil in plenitudinea cea mai imprevizibila a a fenomenului - asa incat ar fi nevoie de o completare a enuntului de mai sus - "...

si inapoi". De autori precum Florin Ardelean avem nevoie in fiecare judet. Nu vad alta cale, pentru a avea monografii responsabile, competente, care sa aiba calitatea de a clarifica si de a imbogati memoria unei zone culturale si nu numai.

Aceasta carte este un model. Istoria jurnalismului bihorean. Presa (1989-2000) este o monografie laudabila din mai multe puncte de vedere.

O diagnoza a unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene culturale, presa, incluzand aici publicatiile periodice editate in Oradea, Beius, Marghita, Alesd si Salonta. Multifatetata, inter si trans-disciplinara, deoarece avem de-a face cu o abordari si interpretari sociologice, psihologice si, deasupra tuturor, istorice. Autorul face parte din specia atat de rara la noi, a istoricului jurnalismului, atent la mediamorfozele etapei analizate, la cresterile si descresterile inregistrate, la multe alte manifestari din zona sa de interes.

Apreciez, de asemenea, efortul de a stabili taxonomii, asa cum s-a intamplat cu distributia "presa de emergenta", respectiv "presa de elan". Metarealitatea instituita de presa comunista gaseste in cartea de fata o competenta radiografie. Este vorba despre un pseudo-jurnalism, de o butaforie penibila in esenta ei, si paguboasa, in sensul ca a manipulat milioane de oameni care s-au expus propagandei comuniste.

Ceea ce s-a intamplat in Bihor nu este total diferit de ceea s-a manifestat in celelalte judete. Din momentul prabusirii regimului comunist presa oficiala s-a recalibrat, a servit interesele noii puteri politice, insa de asta data discutam despre afirmarea alternativelor, a presei private. Istoria ziarului Crisana, micromonografii ale periodicelor reprezentative, relatiile dintre redactii si diversele entitati politice si/sau economice, modalitatile de acoperire jurnalistica a diverselor evenimente, adresele si componenta redactiilor, elemente de cost s.a.m.d.

sunt atent prezentate pentru fiecare dintre titlurile evocate. Exista in lucrare enunturi care ar fi putut fi devize, daca tehnologiile nu ar fi dat peste cap dezirabilul nivel de asezare a practicilor jurnalistice. Cum ar fi "lungul drum al jurnalismului catre profesiune", adica tranzitia de la hazard la profesie regulata, am putea spune.

Numai ca ceea ce parea ireversibil, s-a dovedit reversibil in plenitudinea cea mai imprevizibila a a fenomenului - asa incat ar fi nevoie de o completare a enuntului de mai sus - "... si inapoi". De autori precum Florin Ardelean avem nevoie in fiecare judet.

Nu vad alta cale, pentru a avea monografii responsabile, competente, care sa aiba calitatea de a clarifica si de a imbogati memoria unei zone culturale si nu numai. Aceasta carte este un model.