Istanbul, orașul imperial

Istanbul, fabuloasa capitala a Imperiilor Roman, Bizantin si Otoman, este singurul oras din lume care se intinde pe doua continente – o metropola cu o asezare magnifica, dupa cum scria candva un poet, „inconjurata de o ghirlanda de ape…" Colonia greceasca a Bizantului a devenit in anul 350 Constantinopolul crestin, iar apoi Istanbulul islamic dupa cucerirea turceasca din 1453. In ciuda jafurilor, revoltelor si cutremurelor succesive, el a reusit sa isi pastreze atmosfera si farmecul fara pereche. Vreme de peste 2 000 de ani, calatori au venit pe aceste meleaguri, au ramas fascinati si au luat cu ei povesti despre minunatiile si secretele lui, despre desfatarile, dar si desfraurile lui.

John Freely spune povestea orasului de la intemeierea lui pana in zilele noastre, surprinzandu-i atat parfumul vietii cotidiene, cat si ceremonialurile de la curte si intrigile. Eruditia istorica se imbina fericit cu relatarile pitoresti din scrierile diversilor autori calatori prin aceste locuri, precum si cu prezentari detaliate ale monumentelor ce fac gloria orasului de pe Bosfor. „Am intentionat sa ofer prin aceasta carte o introducere ilustrata in istoria orasului imperial cunoscut rand pe rand ca Bizant, Constantinopol si Istanbul, capitala a Imperiului Bizantin si apoi a celui Otoman.

Nu este o istorie formala a celor doua imperii, ci mai degraba o biografie a orasului in sine si o dare de seama asupra vietii sociale a locuitorilor sai, de la primele asezari pana in ziua de azi. Este de asemenea un ghid al monumentelor Istanbulului, descries in contextul istoriei orasului, in special cu referire la rolul pe care ele l-au jucat in viata politica, religioasa, intelectuala, artistica si sociala. Astfel cartea va fi, speram, utila celor ce intentioneaza sa viziteze Istanbulul.

Vizitatorul modern va avea ocazia sa-si compare impresiile cu cele ale unor calatori din alte timpuri citati in aceasta carte, ale caror comentarii acopera o perioada de peste 2 000 de ani. Ei toti, chiar si atunci cand se plang de greutatile si frustrarile locuirii in acest oras, recunosc pana la urma ca se afla sub vraja lui, a uneia dintre cele mai vechi metropole ale lumii." – John Freely John Freely s-a nascut la New York in 1926. A intrat in marina militara americana la varsta de 17 ani, servind in cadrul unei unitati de comando in Birmania si China in timpul ultimelor luni ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.

A obtinut un doctorat in fizica la New York University in 1960 si a urmat studii postdoctorale la Oxford University. A predat fizica si istoria stiintelor la Bogazici Universitesi si a locuit la New York, Boston, Londra, Atena, Istanbul si Venetia. Este autorul a peste 40 de lucrari, printre care mai multe carti de istorie si calatorie ce au cunoscut un mare succes.

S-a stins din viata pe 20 aprilie 2017, numele sau ramanand sinonim cu memoria orasului Istanbul. Fragment din volumol "Istanbul, orasul imperial" de John Freely: „Istanbulul sub Republica Turca 1923-1995 Decizia de a face din Ankara capitala Turciei a insemnat o rupere clara de trecut, deoarece Istanbulul, stravechiul oras imperial de la Bosfor, era legat prin istoria sa de doua imperii disparute. Marile puteri si-au deschis ambasade noi la Ankara, in vreme ce vechile lor palate-resedinte de pe Grande Rue de Pera au fost reduse la statutul de consulate.

Cand ambasadorul Italiei a parasit Istanbulul, si-a trimis cu inima grea gondola inapoi la Venetia, unde acum este expusa in Muzeul Naval. Abolirea califatului facea parte din procesul general de secularizare a noului stat turc. Acesta a inclus, de asemenea, abolirea vechii institutii a seyhulislam-ului si a ministeriatului Seriat-ului, precum si a scolilor religioase — mektep-uri si medrese —, toate acestea potrivit unei legi anti-teocratice votate de Marea Adunare Nationala pe 20 aprilie 1924.

A intrat in vigoare si o legislatie ce desfiinta toate ordinele dervisilor din Turcia, inchizandu-le tekke-urile si intezicand ritualurile lor mistice, pe care cei mai multi au continuat insa sa le practice in clandestinitate. Kemal a trecut apoi la introducerea unor reforme ample menite a indrepta Turcia spre Occident, indepartand-o de la obiceiurile ei musulmane. Astfel a atacat portul fesului, care era pentru el un simbol al inapoierii musulmane, dupa cum a aratat intr-un discurs din octombrie 1927: „Domnilor, era necesar a aboli fesul, care sedea pe capetele natiunii noastre ca un simbol al ignorantei, neglijentei, fanatismului si urii fata de progres si civilizatie, si a accepta in locul lui palaria, acoperamantul pentru cap folosit de toata lumea civilizata, iar in acest fel a demonstra ca natiunea turca, in mentalitatea ei precum alte privinte, nu difera in niciun fel de viata sociala civilizata.” In 25 noiembrie 1925 a intrat in vigoare legea ce interzicea fesul si alte articole de imbracaminte traditionala.

Peste o luna s-a votat o lege de renuntare la calendarul lunar musulman in favoarea calendarului gregorian. Apoi, pe 17 octombrie 1926, Adunarea a adoptat codul civil elvetian in locul celui otoman, care data din vremea lui Soliman Magnificul, inlaturand de asemenea Seriatul, astfel ca practici musulmane seculare, precum poligamia, au devenit ilegale. Pe 9 august 1928, adunarea a votat in cele din urma legea de inlocuire a scrierii arabe, care fusese intotdeauna folosita de turci, cu alfabetul latin.”