Ispita idealului

Ispita idealului. Despre lumile perfecte si cele fezabile Filosofii morali au facut apel in mod insistent la experimente mintale. Adesea au postulat stari ideale (de exemplu, o cetate perfecta, o societate in care exista egalitate sau dreptate ideala) in raport cu care este evaluata lumea reala.

Cartea cuprinde o critica extinsa si complexa a metodei idealului si ne invita sa rezistam ispitei de a judeca totul prin apelul la principii si legi abstracte, la constructii eterice. Caci contextul, situatiile concrete, chiar persoanele individuale, ne pot ghida practic pentru a face judecati corecte si eficiente. Si nu e nevoie sa avem in minte lumea cea mai buna pentru a cladi o lume mai buna.

Contrafactualii, mai intai Metoda experimentelor mintale Patru exemple de experimente mintale moral-politice in gandirea romaneasca: puterea exemplului (Slavici); calatorii de invatamant si pregatire (Dobrogeanu-Gherea); carnetele de cecuri (Noica); o alegere constitutionala (Budai-Deleanu) Doua feluri de idealizari: liniara si structurala In contra starilor ideale Starile ideale ca reguli de evaluare Despre ceea ce e fezabil