Învățăturile șamanilor peyotl

O rara analiza in profunzime a subtilitatilor samanismului huichol, Invataturile samanilor peyotl descrie cele cinci locuri sacre ale tribului huichol si ceremoniile lor care graviteaza in jurul plantei sacre peyotl. Invataturile huichol legate de perceptie, centrate asupra celor cinci puncte ale atentiei, ne pun in legatura cu adevarata noastra esenta si reveleaza relatia profunda dintre cosmologia huichol, gnosticism si crestinism, mai ales Isus Cristos si Fecioara Maria. Impartasindu-si conversatiile intime si calatoriile cu samanul numit de el „Isus Peyotl”, autorul explica modul in care credintele huichol graviteaza in jurul celor cinci directii sacre, al celor cinci locuri sacre si al celor cinci puncte ale atentiei.

Dupa cum explica Jesús Peyotl, cele cinci puncte ale atentiei se refera la impartirea atentiei tale, ramanand, in acelasi timp, concentrat asupra sinelui tau launtric. Chiar daca pentru majoritatea oamenilor aceasta nu este o stare de constiinta normala, cand cultivam aceste puncte ale atentiei ne descoperim adevarata esenta si ne apropiem de Dumnezeu. Cuprins: Cuvant inainte Multumiri Introducere Legat la butuci Jesucristo Centrul universului Gnoza lui Isus Cele cinci puncte ale atentiei Un stramos exceptional Cerro Gordo Wirikuta Capetenia Coliba doctoriei Epilog Glosar Fragment din volum: “Banuiesc ca huicholii erau obisnuiti sa urce pe munte de la altitudinea la care ne aflam acum, dar acum exista un drum care urca inca si mai sus pe munte.

Arn convenit sa mergem in continuare, pentru a vedea unde ne va duce drumul. Era limpede ca acele camioane pentru transportul bustenilor nu se vor misca din loc pana dimineata. Chiar in momentul cand voiam sa pornim, un barbat mi-a ciocanit in parbriz.

S-a prezentat ca fiind “el jefe” (seful) si ne-a intrebat ce faceam acolo. Se vedea clar ca omul nu era O'dam, ci mexican. I-am spus ca intentionam sa mergem in varful muntelui, iar cand s-a uitat in rnasina si i-a observat pe huicholi, a chicotit, zicand ca cei din tribul O'dam ii spusese ca vor veni niste indieni in costume colorate.

Ne-a spus ca ei nu taiau copacii din apropierea locului sacru si ca tribul O'dam ne ingaduia sa le folosim drumul daca doream. Asta ne-ar fi ajutat sa parcurgem o parte a distantei. Omul a scos din buzunarul jachetei un teanc de hartii, a luat-o pe prima si mi-a dat-o.

Hartia avea antetul companiei forestiere si, sub el, era tiparit un numar. Seful m-a sfatuit sa pun hartia pe bord, pentru ca oarnenii lui sa stie ca am vorbit cu el, daca ne vor vedea camioneta. Am fost surprins ca ne-a dat permisiunea fara a cere mita, ceea ce in Mexic era nu doar ceva obisnuit, ci si de asteptat.

Dupa ce mi-a inmanat hartia, a ramas locului, fapt pe care l-am luat ca pe un semn, dandu-i o bancnota de 50 de pesos, pe care a luat-o fara sa stea pe ganduri. L-am lasat pe sef si am inceput sa urcam, insa atmosfera din camioneta se tensionase. Nu puteam sa inteleg ceea ce trebuie sa fi simtit huicholii decat amintindu-mi sentimentele incercate cand ma duceam sa vizitez locuri speciale din natura pe care le cunoscusem in tineretea mea."