Intrați în El Encanto

Romanul prezinta povestea de dragoste dintre Patricio, un tanar venit in Havana din Asturias, o provincie a Spaniei macinata de conflictele Razboiului Civil, si Gloria, sotia celui mai puternic mafiot din Cuba, cu care a fost silita sa se casatoreasca pe cand era adolescenta. O iubire interzisa, pe care totusi cei doi o traiesc cu patima, fascinati unul de celalalt. In calea lor se ridica nenumarate obstacole, pe care reusesc sa le treaca doar in parte.

Intamplari dramatice ii despart si ii apropie pentru ca, la un moment dat, Patricio sa fie nevoit sa fuga din Havana, luand asupra sa vina uciderii sotului Gloriei. El crede ca iubita sa a murit in incendiul pus la cale de sotul ei in urma caruia arde magazinul de lux El Encanto, in care lucra Patricio, loc emblematic pentru Havana acelor vremuri, unde veneau inclusiv stele ale Hollywoodului. Finalul este totusi unul fericit.

Cei doi se reintalnesc abia in amurgul vietii, dar pasiunea lor a biruit timpul fara sa se fi stins vreodata. Fragment din romanul „Intrati in El Encanto" de Susana Lopez Rubio „Dupa cateva secunde tensionate, barbatul lasa arma in jos si le facu un semn bodyguarzilor sai sa faca un pas in spate. Atunci am primit o lovitura puternica de picior care m-a trantit la pamant.

Iar barbatul, tinand inca pistolul in mana, ii porunci lui Guzman sa se apropie. — Curat-o! ii spuse cand il avu in fata lui.

Lui Guzman ii tremurau atat de tare mainile, ca si cum ar fi fost cuprins de friguri. Chiar si cu acea presiune pe umerii sai, priceperea lui era atat de mare, incat reusi sa curete pata cat ai clipi. — Ga-gata...

Barbatul isi cerceta pantofii cu minutiozitate si, dupa o tacere lunga, zambi multumit. — Prietenul tau te-a salvat de data asta, gura sparta, ma avertiza si, privindu-ne pe toti trei, continua: Sa nu va mai prind pe aici, paduchiosilor. Daca-mi mai iesiti in cale, va spintec.

E clar? Tragand un ultim fum din trabucul sau, barbatul se adanci in intunericul strazii si el si oamenii lui disparura in umbra. Am respirat usurati din toata inima, asa incat suspinele noastre s-ar fi putut auzi din celalalt capat al insulei.

De indata ce a plecat, Guzman si Grescas venira repede langa mine si ma ajutara sa ma ridic. Picioarele mele se muiasera ca si cum ar fi fost de cauciuc si trebuira sa incerce de vreo doua ori sa ma ridice. — Esti bine?

Grescas scuipa pe jos cu furie. Baga-mi-as..., asta avea sa ne zboare creierii. — Trebuie sa ne ducem la A treia sa-l denuntam pe nebun, am propus.

A treia era sectia de polilie din Havana. — Nu, nu, nu! Guzman ne privi cu ochii iesiti din orbite.

Nicio politie! Voi chiar nu stiti cine era tipul ala? Cesar Valdes!

Mie nu-mi era deloc cunoscut, dar, auzind numele, Grescas se stramba cu un amestec de neincredere si groaza. — Cesar Valdes? repeta.

Cesar Valdes?! — Chiar el! — Cine naiba e Cesar Valdes?

am intervenit. — Este un Don. Stii, ca Al Capone sau Lucky Luciano.

Un gangster. — Un mafiot? Se zvoneste ca a inceput prin a fi contrabandist de opiu si marijuana si nu a intarziat sa prospere.

Acum este patronul localului Calypso si unul dintre cei mai puternici barbati din intreaga Cuba. — Dar oricat de bogat ar fi si oricat de multa putere ar avea, nu poate sa omoare oamenii cand are el chef, am protestat. Grescas imi trase o palma peste ceafa.

— Tu esti prost! Este vorba de Mafie! Daca ar avea chef, si-ar putea face un portofel din pielea de pe fundul tau si nimeni n-ar misca un deget, ai inteles?

— Nu se presupune ca guvernul si politia lupta impotriva Mafiei? — Ha! rase Guzman.

Cesar Valdes se ducea sa ia masa acasa la Batista si acum ia aperitivul cu Grau. Guvernele traiesc din banii mafiotior. Nu numai ca nu-i baga la inchisoare, ci ii si protejeaza pe acesti nemernici..."