Întoarcerea lumii

Un grandios imn al inocentei, o initiere in erotica, erotica naturii. Rar am citit o proza de o stilistica atat de perversa. In proza lui Costinel Petrache ceea ce m-a fermecat este folosirea unui argou rural.

Aceasta argotica rurala, care sugruma cuvintele spre a le da o alta viata, ne ofera minuni lexicale. Eu credeam ca aceasta maniera este absolut perimata, dar amestecata cu senzitivul, cu substanta sufletului, atat de bine, atat de pur, nu pot sa spun decat ca imaginea, devenind cinematografica, ne cucereste. - George Astalos Casele, amestec de renastere si obidire, dormeau linistite asteptand spre trezire primul cantat al cocosilor, vestire pentru orataniile din ograda ca trebuie sa coboare de prin duzii in care innoptasera pentru a anima revendicativ batatura.

Ici-colo neatarnarea noptii era sparta de grohaitul lenes al cate unui porc care, pesemne, se intorcea de pe o parte pe alta. Rand pe rand, zorii destelau cerul, accentuand placut racoarea noptii in intampinarea motivata a diminetii. Ioana statea pe capra carutei, o scandura sprijinita pe scoarte, cu biciul in mana dreapta si haturile tinute anevoie in cealalta, eu in strafundul carului, imbratisat de intunecimea coviltirului, intr-un culcus stramt pe care mi-l faurisem cu grija, balaganindu-mi motaiala in leganarea ei rupta, hodorogita, sacaitoare.

- Ioana Un grandios imn al inocentei, o initiere in erotica, erotica naturii. Rar am citit o proza de o stilistica atat de perversa. In proza lui Costinel Petrache ceea ce m-a fermecat este folosirea unui argou rural.

Aceasta argotica rurala, care sugruma cuvintele spre a le da o alta viata, ne ofera minuni lexicale. Eu credeam ca aceasta maniera este absolut perimata, dar amestecata cu senzitivul, cu substanta sufletului, atat de bine, atat de pur, nu pot sa spun decat ca imaginea, devenind cinematografica, ne cucereste. - George Astalos Casele, amestec de renastere si obidire, dormeau linistite asteptand spre trezire primul cantat al cocosilor, vestire pentru orataniile din ograda ca trebuie sa coboare de prin duzii in care innoptasera pentru a anima revendicativ batatura.

Ici-colo neatarnarea noptii era sparta de grohaitul lenes al cate unui porc care, pesemne, se intorcea de pe o parte pe alta. Rand pe rand, zorii destelau cerul, accentuand placut racoarea noptii in intampinarea motivata a diminetii. Ioana statea pe capra carutei, o scandura sprijinita pe scoarte, cu biciul in mana dreapta si haturile tinute anevoie in cealalta, eu in strafundul carului, imbratisat de intunecimea coviltirului, intr-un culcus stramt pe care mi-l faurisem cu grija, balaganindu-mi motaiala in leganarea ei rupta, hodorogita, sacaitoare.

- Ioana