Interval. In cautarea fericirii

In limba latina intervallum inseamna un loc intre doua ,,valuri” de pamant, un sant intre doua metereze. Soldatul care sta in acest intervallum este, din punct de vedere fizic, plasat intre doua spatii diferite, separate de chiar linia intariturii - in spate este frontul pe care il apara, in fata este frontul de care se apara. Ca prezenta psihica, insa, el acopera ambele spatii - pe primul prin grija de a-l apara, pe celalalt prin concentrarea tuturor simturilor in incercarea de a anticipa miscarile inamicului.

De fapt, aproape toata atentia lui este concentrata dincolo de linia meterezelor, in spatiul strain, necunoscut, periculos, ce se intinde inaintea sa. Si, in timp ce trupul ii este fortat sa stea intre doua dealuri de pamant, intr-un sant ingust, dar sigur, mintea ii zboara pretutindeni, la vatra de acasa si la moartea ce pandeste de undeva, dintr-un loc pe care zadarnic il scruteaza, caci stie ca nu o va vedea decat cand va fi prea tarziu. Gandul il poarta printre ai sai, pe care-i regaseste intr-un trecut reinviat de dor si de dorinta de a trai.

...toti traim intr-un intervallum, toti, absolut toti, sfinti si pacatosi, genii si idioti, eroi si lasi, batrani si copii, toti suntem sortiti sa traim mai simplu sau mai complex experienta intervalului, care este chiar conditia ontologica umana.