Inginerii haosului

Patrunde in culisele miscarii populiste globale! Inginerii haosului merita un loc de cinste pe lista lecturilor obligatorii pentru toti cei dornici sa inteleaga din ce stofa este croita istoria recenta a lumii occidentale. In urma unei anchete captivante si inedite, Giuliano da Empoli scoate la lumina noua paradigma a vietii politice globale.

Pe de o parte, autorul ofera publicului larg acces liber la jocurile politice de la cel mai inalt nivel. Aceasta este o carte-avertisment: esti dispus sa iti asumi consecintele dramatice ale unei eventuale decizii de a nu-ti exercita dreptul la vot? Pe de alta parte, specialistii in comunicare, stiinte politice si sociale au acces la o galerie de personaje pitoresti, ideologii si strategii din spatele valului de frica si al campaniilor de ura care au cuprins societatea noastra.

Ei sunt „inginerii haosului”. Fara participarea lor extraordinara, liderii populisti n-ar fi ajuns niciodata la putere. Mai peste tot in Europa, ca si oriunde in alta parte, populismul este in deplina ascensiune.

Donald Trump, presedintele Statelor Unite ale Americii, Boris Johnson, prim-ministrul britanic, Jair Bolsonaro, presedintele Braziliei, Matteo Salvini, fost viceprim-ministru si ministru de Interne italian, si-au pavat cariera politica cu gafe, polemici si scandaluri. Maurizio Santangelo este un subsecretar de stat insarcinat cu relatia cu Parlamentul. Nimic neobisnuit pana aici, daca omul politic italian n-ar fi un adept al „teoriei darelor chimice“ (chemtrails), popularizand ideea potrivit careia anumite guverne folosesc avioane de linie pentru a raspandi in atmosfera agenti chimici sau biologici nocivi pentru populatie.

Nici Carlo Sibilia, subsecretar de stat italian de la Interne, nu este genul de om care sa se lase pacalit cu usurinta. El sustine public ca americanii nu au pasit pe Luna, iar aselenizarea nu este decat o farsa pe care nimeni nu are curajul sa o demonteze. Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Luciano Barra Caracciolo, preia de la colegii sai apetenta pentru spectacolul absurdului, comparand Uniunea Europeana cu Germania nazista si vorbind despre Hazardul Circular.

Aceasta teorie se bazeaza pe convingerea ca niste puteri financiare obscure au abolit sclavia in schimbul unei forme de opresiune mai subtile, bazate pe controlul monedei; in cazul de fata, moneda unica euro.