Îngeri

Ingeri este prima carte din seria Ingeri Muritorii de rand tanjesc sa vada macar o data in viata un inger. Sunt fiinte uimitoare, a caror atingere vindecatoare alina. Dar daca in spatele puterii lor s-ar ascunde un scop malefic?

Willow, o tanara cu un dar special, poate vedea viitorul si visele muritorilor, dar nu stie de unde provine aceasta putere. Pana cand il intalneste pe Alex, un tanar care stie multe despre ingeri. Baiatul cunoaste secretul lui Willow, iar misiunea lui este sa o oprească.

Totusi, in ciuda lor, Willow si Alex se vor indragosti, iar dragostea lor va schimba totul. Din seria Ingeri fac parte: Cartea 1: Ingeri Cartea 2: Focul ingerilor Fragment din roman: “In biroul alaturat, Jonah ramase la birou o clipa, rugandu-se, multumind ingerilor pentru acea onoare imensa pe care i-o acordasera. Cand ridica fruntea, chipul sau radia; ramase privind lung imprejurimile - biroul curat, covorul moale si alb, o reproducere a unei picturi de Michelangelo, infatisand un inger, agatata de perete.

Cand isi compara viata de acum cu cea pe care o ducea in urma cu optsprezece luni, nu ii venea sa creada. Se chinuia la colegiu, urand specializarea pe care o urma, aproape fara prieteni si cu o familie care mereu fusese distanta la bine si cel putin ignoranta la greu. Viitorul sau parea scaldat in nuante de cenusiu - o cariera pe care nu si-o dorea, nimic care sa-l entuziasmeze, nimic de care chiar sa-i pese.

In timp ce citea Eliot la cursul de engleza, se gandise ca, daca ar fi avut curaj, si-ar fi pus capat zilelor - atunci cel putin ar face-o cu stil, in loc sa continue cu amarul acelei vieti mediocre si inutile. Se gandea cum ar putea sa o faca, stiind ca nu va avea vreodata curaj, iar asta il facea sa se simta mai bine. Intr-un fel ciudat, il inveselea.

Apoi, intr-o zi, vazuse un inger. Mergea prin campus, gandindu-se la cursul de biologie. Trebuia sa faca cel putin un curs de stiinte pentru specializarea lui, dar nu avea inclinatie pentru asa ceva si era aproape sa pice, iar atunci era prea tarziu sa schimbe cu geologia sau cu ceva mai usor.

Jonah ofta, privind in jos in timp ce mergea. Poate era mai bine daca pica; oricum, nici macar nu isi dorea sa absolve. Dintr-odata, o lumina orbitoare il facu sa se opreasca.

Si, ridicand privirea, zari un inger care zbura usor spre el - o fiinta stralucitoare si impunatoare, cu o aureola atat de puternica, emanand atata dragoste si pace, incat Jonah pur si simplu ramase acolo, uimit, in timp ce ingerul se apropia.”